Am aprins lampa de pe birou. Îndoită elegant şi purtându-şi fardul de praf, ți-a pictat umbra pe perete.
-Eşti cea mai leneşă ființă, a şoptit ea umbrei.
Iar umbra a ridicat din umeri.
-Ai inundat întreg peretele..
Umbra s-a foit. Şi-a-ndoit coloana, aplecându-se pe marginea patului. S-a lungit şi a atins tavanul. Cu mâna scheletică şi-a apucat gulerul bluzei şi l-a tras peste cap. Coloana i-a-nflorit cu umbrele vertebrelor.
Lampa şi-a pâlpâit lumina. Apoi a oftat. Tu doar tăceai, apăsat continuu de nevoia de a ridica din umeri.
"Unii oameni clipesc, eu ridic din umeri."
Cândva am râs.
Acum ridic şi eu.
DU LIEST GERADE
Poveşti (2016)
Kurzgeschichten// aici nimic n-are sens. şi poate că aşa totul are. // update 2022: de dragul nostalgiei, las aici această colecție de tentative/scrieri mărunte, rămasă în drafts de prin 2016, cât să nu uit cum vedeam lumea odată. mai exact, când aveam 16 ani, rea...
