FIRE BREATHER | needitată

XX

"Tot ce a fost greu a trecut, micul meu prieten.Imi pare rău ca a durat atat de mult.De acum voi avea grija de tine."

Îngerul a simtit cum s-au apropiat niște pași.Un suflet care il pretuia pe Andy.Avea nevoie de cineva ca el.L-a lăsat pe băiețel pe podea si s-a ascuns in întuneric.

Un bărbat in jur de douăzeci de ani a intrat in camera, uitându-se la imaginea terifianta cu groaza.Avea o cutie colorata in mâini.O funda si un bilețel cu numele lui Andy pe ea.Normal.Azi era ziua lui Andy.26 decembrie 1925.S-a apropiat de Andy si a luat foarfeca acoperită de sânge si si-a dus mana la gura.Tatal lui Andy a venit după câteva minute si a analizat situația,Bineînțeles ca a crezut ca fratele lui Andy i-a ucis familia.A apucat un cuțit de pe masa din bucatarie si l-a luat pe Sebastian prin surprindere, înjunghiindu-l in spate in mai multe locuri.Bill nu a intervenit.De fapt, se bucura ca s-a întâmplat asta.Asa putea sa aibă pe cineva lângă Andy ca sa il ajute cu tranzitia.

Cand fratele lui Andy era la câteva bătăi de inima distanța de moarte, Bill i-a ucis tatăl.S-a lăsat pe vine lângă Sebastian si i-a zâmbit.Nu era un zâmbet care sa il înfioare, dar cu siguranța nu era unul pe care voiai sa-l vezi cand mai ai câteva secunde de viața.

"Calmează-te.Sunt aici sa va ajut.Acum spune-mi.Vrei sa trăiești in continuare o viața mizerabila ca sa iti protejezi fratele sau sa mori acum?"

"A-Andy..."a reușit el sa spună.

"Răspuns corect."

Bill l-a transformat in demon pe Sebastian.Nu a mințit cand a spus ca viața lui o sa fie mizerabila, dar atâta timp cat era lângă Andy, Sebastian nu regreta nimic.

--------------------------------------------

Alessandra's POV

"Ești superba!"a țipat Hayley.

Am stat pe scaunul asta idiot doua ore, doar ca Ashley sa imi pună o tona de machiaj pe fata si sa imi facă parul.Mi-a pus o oglinda in fata si am rămas cu gura cascată.Aratam...bine.Am mai avut atat de mult machiaj pe fata de câteva ori, dar l-am urat de fiecare data.

"Repede!Pune rochia pe tine!"a țipat Hayley, apoi a tras-o pe Ashley de mana ca sa iasă din camera.

M-am uitat la rochia roșie mulată de pe pat, apoi am îmbrăcat-o.Nu ajungeam sa închei fermoarul de la spate, dar nu aveam de gand sa cer ajutor.Oricum nu imi pasa.Bill a spus ca vrea sa ma răsplătească pentru ca am fost o "fata buna".Inca mai am putina febra si tot ce imi doresc e sa fiu răsplătită cu câteva ore de somn.Cineva a bătut la usa de doua ori, dar nu am răspuns.A mai bătut încă o data si am țipat exasperata :

"Nu sunt gata!"

"Eu sunt.Pot sa intru?"

Vocea joasa si familiara mi-a facut pielea de găina.Cred ca imi imaginez lucruri.

"Alessandra, știu ca ma urăști pentru ce ți-am facut, dar chiar trebuie sa vorbim."

El era.Nu a mai așteptat aprobarea mea.A intrat, provocând o briza rece sa imi miște parul in toate direcțiile.Eram cu spatele la el.M-am panicat atat de tare încât nu am știut cum sa imi mai ascund cicatricea imensa de pe umăr.Bill a refăcut țesutul, dar a rămas o cicatrice foarte urâta.Nu înțeleg de ce.Bill a putut sa facă alte semne vechi de mai bine de zece ani sa dispară.