(0 sală de o parte a unui bufet într-un bal mascat de mahala. Două uși în fund; cea din dreapta dând în bal, cea din stânga într-un coridor de lângă bal. La stânga, în planul din fund, o ușe a cabinetului de toaletă; la dreapta, planul întâi, o ușe dând în sala principală a bufetului. În scenă, mese pentru mâncare, una în fund între cele două uși, două în față, una la dreapta, alta la stânga. La ridicarea cortinii, se aud măsurile din urmă ale unui valț, și se vede prin ușa din dreapta, în fund, mișcarea balului)
SCENA I[]CATINDATUL, în costum și cu masca scoasă șezând la masa din stânga și bând rom cu un păhăruț, apoi CHELNERUL
CATINDATUL (bătând în masă) : Chelner!...
CHELNERUL (d-afară) : Vine!...
CATINDATUL: Am început să mă încălzesc... ori magnetismul... ori electricitatea lui Matei... nu știu ce e... dar lucrează. Am început să mă-ncălzesc. (bate în masă)
CHELNERUL (din dreapta) : Vine, vine!
CATINDATUL: Unul de la noi de la percepție m-a învățat! „Vrei să-ți treacă? mănâncă, bea, fă petreceri și magnetizează-te, dar magnetizează-te strașnic cu jamaică..." și... mă magnetizez. (bate în masă tare) Pfu! Cald!
CHELNERUL (d-afară) : Vine, vine, vine!
CATINDATUL: Nenea Iancu, săracul, daca ar ști cum mă magnetizez... și unde? (scoate de sub costum din sân o scrisoare și o citește cu chef) „Am aflat că umbli prin cafenele și pe la baluri; dacă mai aflu astfel de chestii, nu-ți mai trimet nici un gologan, viu să-ți lungesc urechile; te iau înapoi la prăvălie, și te pui la ipitropie, măgarule..." Mie adică îmi scrie nenea Iancu. (bate tare în masă)
CHELNERUL (intrând din dreapta) : Vine!...
CATINDATUL: Socoteala și-ncă un rom... ăsta e al patrulea...
CHELNERUL: Ba al cincilea...
CATINDATUL: Ba al patrulea...
CHELNERUL: Al patrulea l-ați băut... și cu unu, care îl comandați acuma, cinci...
CATINDATUL: Așa, cu ăl d-acuma?... da. (Chelnerul iese în dreapta) Pfu! cald mi-e... lucrează magnetismul... I-am dat de leac!... Vezi ce e când nu știe cineva?... Era aproape de mintea omului; durerea devine din măsea, măseaua devine din răceală, răceala devine din frig; — din cald devine că nu mai e frig; daca nu mai e frig, va să zică că răceala se duce și vine căldura; a venit căldura, a trecut durerea... (Chelnerul vine) Par egzamplu... (pune mâna pe falcă) lucrează magnetismul... arde... foc... Pfu! cald mi-e! (Chelnerul a pus pe masă romul) Un rom și țal!
CHELNERUL: Cinci romuri: unu și cinzeci.
CATINDATUL (dând romul pe gât) : Șase...
CHELNERUL: Nu, cinci...
CATINDATUL: Ba șase... Cinci cu ăsta care l-am băut, și cu unul, care o să mi-l aduci acuma, șase. (plătește) Lucrează strașnic magnetismul... Și am să tachinez astă-seară!... da, am să tachinez!... pe toate am să le tachinez! (merge cam șovăind la o oglindă în stânga să-și dreagă miza)Strașnic de cald!
SCENA II[]CATINDATUL, DIDINA, apoi CHELNERUL
DIDINA (intră prin fund de la stânga, coboară la masa din dreapta și șade; e în costum de polonez: caiacă cu brandeburguri, măntăluță cu blană, pantaloni în cizme cu carâmb; în cap căciulă poloneză cu un pompon mare, bătând în masă) :Băiete! (își scoate masca și se șterge cu batista)
