Aud alarma telefonului. E dimineață, ohh... Mai vreau să dorm!!
Mă ridic din pat.
07:03
În 30' sunt gata. Mănânc ceva și plec la școală.
Tot timpul m-am gândit la el. Oare e un pretext sau chiar are nevoie de o cremă pentru mâini? Nu știu ce să cred. Poate vrea să mă vadă. Nu m-a văzut nici o dată și nici eu nu l-am văzut, în afară de poza de pe Whats App... Am vorbit ceva timp prin mesaje, dar fără să avem un subiect prea captivant. Am numărul lui de la o vecină... Chestii complicate... (Nu are rost să înșir tot pasajul cu numărul lui...)
14:00
Am terminat orele. Mă îndrept către o farmacie și îi iau o cremă cu glicerină specială pentru mâini aspre. Mă întorc acasă.
Sunt destul de entiziasmată. Și eu îmi doream să-l văd pe Gilbert, dar nu speram că va fi azi. Locuim în blocuri alăturate. Deci va ajunge repede în fața blocului meu.
După ce mănânc câte cava, mă așez în fața ferestrei. Cerul de ianuarie îmi îmbie privirea. Soarele nu vrea să își facă simțită prezența, dar îi simt razele strălucitoare deasupra mea. Un zâmbet cald îmi luminează fața. Deschid fereastra și simt cum aerul rece îmi umple nările, corpul îmi tremură, iar pielea mi se face de găină. O închid grăbită. Mă simt fericită.
Deodată dau cu ochii de ceasul din perete. E 16:50. Gill trebuie să se fi ajuns acasă. Simt un fior care mă ia prin măduva oaselor. Iau telefonul de pe pat și îi trimit un mesaj obiectiv:
"Ți-am cumpărat crema. Poți să vii să o iei."
Mă joc cu telefonul dându-l dintr-o mână într-alta. La un moment dat îmi vibrează. Am primit un mesaj. Chici??? Normal, de la el.
"Poți în 5 minute să ieși în fața blocului?"
Ehhh mai și zici??? Îmi zic în gând.
"Da, e ok."
*/ După 5 minute */
Ies în fața blocului și observ că daja era acolo. În fața mea era un băiat nici prea înalt, nici prea scund, cu părul de o nuanță castanie-închisă, ochi căprui, obrajii rotunzi, buze bine conturate. Îmi ațintesc privirea și asupra restului corpului și observ-prin hainele ce le avea pe el-cât de bine arată. Îmi mușc buza de jos. Da, m-a lăsat fără cuvinte.
Încerc să îmi revin o dată ce privirile noastre se intersectează. Eu prima... Trebuie să destind atmosfera, nu?
-Bună! Sper că nu te-am făcut să aștepți…
-Ehhh tocmai ce am ajuns și eu. Nu îți fă griji.
-Emm, zic eu nedumerită. Ohh, da, asta e pentru tine. Sper să-ți fie de folos, și îi întind cutia pe care i-am promis-o.
-Cât mă face?
-Ai prețul pe capac, spun eu încercând să fiu cât se poate de calmă și de serioasă. Buzele lui parcă ar vrea să se deschidă, dar nu spun nimic. Își mută privirea de pe mine într-un punct din spatele meu. Oare ce gândește? Văd cum i se contractă mușchii de pe gât și înghite un nod forțat.
Îl privesc în ochi.
Tresare atunci când își dă seama că nu am nici o remușcare când fac asta. Poate îi intimedez... Ehhhh nu cred. După ce se dezmeticește îmi înmâneazã banii și ne luăm la revedere, nu înainte de a-mi mulțumi cu un zâmbet larg, până la urechi.
Încerc să îl urmez și eu dar nu mă descurc prea bine, așa că intru în bloc repede, fără să-i mai spun nimic. După ce-mi deschid ușa apartamentului, răsuflu ușurată. Am făcut un copil fericit. Mă rog, nu e copil, vorba vine!
Mă reântorc la ale mele: teme! Încerc să fac o demonstrație la teorema lui Menelaus. Când să răstorn fracția din a treia ecuație, un vibrat mă întrerupe. Ehhh, îmi zic, mai întâi termină teorema, apoi mesajul. Mâna dreaptă se ține morțiș să scrie, dar cea stângă orbecăie după telefon! Cum? Așa deci? În secunda următoare mâinile mele sunt pe telefon. Ok....
Mesaj de la Gilbert:
"Merci pentru crema de mâini. E foarte bună. Deja simt că nu mă mai dor mâinile."
"Cu drag!", îi răspund eu și îmi continui tema.
***
Gilbert
***
Fiind deja întuneric afară, nu am putut să o văd foarte bine. Însă pot spune că e o fată foarte simpatică. Are un zâmbet fermecător. Părul ei negru și ușor lăsat pe spate îi scoate în evidență fața ei mică. Mi-o închipuiam mai înaltă, dat e mărunțică. Si foarte subțirică. Cred că îi pot cuprinde mijlocul cu ambele mâini. Are ochii puțin obosiți, corpul moale, și pare o fată catifelată. M-a lăsat fără cuvinte. Nu mă așteptam să-mi facă pe plac.
E bine că e parolistă. A venit în fix 5 minute, așa cum i-am cerut. Când am vrut să iau cutia cu crema de mâini din mâna ei, am atins-o, din greșeală, iar ea a tresărit. Sper să nu-i dau șanse. Nu ar fi frumos să mă joc cu sentimentele nici uneia. Nici cu ale ei și nici cu ale iubitei mele. Plus că cea din urmă mă miroase foarte bine și își dă seama și când gândesc strâmb, d'apoi să mai fac ceva aiurea. Strâmb din nas. Până la urmă e vecina mea. Ce se poate întâmpla?
Deschid capacul cutiei. Un miros plăcut de flori îmi străbate nările. Simt o adiere ușoară. Ating cu vârful degetelor conținutul cutiei, luând ceva cantitate din aceasta. Încept să îmi masez mâinile gândindu-mă la faptul că întâlnirea noastră a fost prea rapidă. Oare ce părere și-o fi făcut despre mine? Nu am reacționat prea normal... Am rămas fără cuvinte la vederea ei...
După câteva minute reușesc să mă trezesc din această stare de visare.
Îmi ating mâinile pe rând si deja observ o mică schimbare. Sunt mai moi, mai catifelate. Se pricepe fata asta, nu glumă. Dau să îi mulțumesc dar primesc un mesaj rece, apăsat.
"Cu drag!"
Mi-aș dori ca să fie și în realitate cu drag. Știu că e un fel de a spune... Dar aș vrea să o spună cu tot sufletul, nu la vrăjeală.
Îmi trec vârful degetelor pe deasupra buzelor simțint o plăcere de nedescris. Îmi închid ochii.
Dintr-o dată sunt trezit la realitate. Îmi deschid larg ochii. Îmi aduc aminte de ce am. Gata cu visele!
*°Adeline°*
Îmi termin tema și mă simt fericită. Ei bine, nu știu de ce. Poate pentru că am făcut pe cineva fericit... sau pentru că mi-am terminat atribuțiile de student. Îmi trec cu mâna prin păr, ciufulindu-l puțin. Mă ridic și mă îndrept către fereastră. Afară e totul rece. Zăpada strălucește sub privirea înduioșătoare a felinarelor. Ultimul pătrat al lunii mă face să privesc mai mult înspre aceasta. Niște furnicături încep să-și facă loc prin corpul meu. Nu vreau să mă îndrăgostesc de cine nu trebuie! Bărbatul ăsta m-a fascinat. Dar nu! Nu trebuie să mă las pradă sentimentelor. Îmi scutur capul ca să îmi alung visele. Deja mă simt mult mai bine!
Adevărul e că eu nu știu să iubesc.
