treizeci şi opt

1.8K 266 30
                                    

Dragă crush,

M-ai aşteptat în fața cafenelei. Mi s-a părut drăguț din partea ta, deşi afară era frig şi mai mult ca sigur ai înghețat de la gerul de afară, tu ai stat acolo, în plină ninsoare, aşteptându-mă pe mine. Erai frumos, cu părul plin de fulgi şi obrajii roşii. Chiar şi buzele crăpate din cauza frigului, pe care ți le tot muşcai, erau fermecătoare.

Am intrat împreună înăuntru, iar tu te-ai dus să cumperi două cafele. M-am mirat că tu chiar ai ştiut ce îmi place, dar nu am vrut să observi asta.

Tot ce am făcut a fost să vorbim despre proiect şi, ocazional, să ne mai atingem mâinile din greşeală. Nici măcar nu am reținut despre ce am scris acolo, m-am uitat doar la tine şi am zâmbit. Uneori îmi zâmbeai şi tu, mă simțeam bine în sinea mea.

Când ne-am ridicat şi am plecat, te-ai aplecat şi m-ai sărutat pe obraz. Nu ştiam ce să fac, doar împietrisem acolo şi mă uitam la tine. Într-un final m-am trezit la realitate, însă tot nu ştiam ce să fac. Ți-am atins mâna şi am lăsat un mic sărut pe nasul tău. La momentul acela mi s-a părut cel mai corespunzător şi prietenesc gest pe care îl poate face o tipă care te place, dar are iubit. Acum, mi se pare o prostie. Realizez că puteam chiar să-li ating buzele, cu toate că nu aş fi ştiut cum să o fac, însă tu m-ai fi ajutat.

Cu drag,
tipa care nu e iubita ta.

Mi se pare cam sec, dar idk. Adică e puțin tras de păr. N-am niciun chef de nimic. Vreau vacanța aia idioată!
Btw, dau dedicații.

Dear crush //editare//Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum