Dirig în faţa lumii, amant perfect în pat - ✅ În curs de editare

11. Aş putea zbura asemeni unei păsări !

Nooo bună ziua:)) Asta e noul capitol, din punctul meu de vedere nu e foarte strălucit, dar îmi cam place aşa cum e.

Vă mulţumesc celor 3000+ de persoane care îmi citiţi bazaconiile ce-mi aleargă prin minte:)).

Sper să vă placă şi vă aştept părerile bune şi rele.

Xoxoo

- Hei, am reuşit să spun încă prinsă în gânduri.

- Ce faci aici? M-a întrebat el uşor.

- Nu ştiu, nu ştiu ce caut aici, nu ştiu ce vreau şi nu ştiu cum să-mi stăpânesc sentimentele, am spus eu oftând uşor.

- Micuţa mea, de ce nu mi-ai spus până acum ce se întâmplă cu tine?

- Pentru că nu vroiam să te încarc cu probleme mele, pentru că nu ştiu ce aş putea să-ţi spun.

Braţele lui puternice m-au tras într-o îmbrăţişare, aveam nevoie de îmbrăţişarea asta mai mult decât orice. Mi-am sprijinit capul de pieptul lui şi am continuat să privesc în jur. Stau pe banca asta de mai bine de o oră şi nu am niciun răspuns. Credeam că pot reuşi singura să-mi pun ordine în gânduri, dar eu mai rău le-am încurcat. Un oftat mi-a scăpat printre buze când mi-am reamintit vorbele lui Andrew "Sol să şti că nu regret nimic", nici eu nu regretăm, oricât de mult mi-aş dori să regret nu pot, îmi place atât de mult să stau în compania lui, să-i aud vocea şi să-i simt mâinile plimbându-se nestingherite pe corpul meu.

Am simtit cum obraji îmi sunt umeziţi de lacrimile sărate ce-şi făcuseră loc. Mi-am şters lacrimile cu mâna dar fără rost, curgeau prea tare. Trebuia să plâng, să mă descarc să uit de mine. Îmi doream atât de mult acum să fiu în camera mea, în patul meu şi să pot plânge în voie până aş adormi.

- Micuţo de ce plângi? Întreabă el în timp ce-mi şterge lacrimile.

- Nu mai rezist, îmi e greu să o spun din nou, spun eu înecându-mă în lacrimi.

- Ce nu poţi spune? Şti că în mine poţi să ai încredere?

- Ştiu şi am încredere, dar e atât de greu să o spun.

- Spune. Ce ai făcut? Spune el cu o undă de tristeţe în voce.

- Jake cred că m-am îndrăgostit, spun eu izbucnind mai tare în plâns.

- Of micuţa mea, de data asta o să fie bine.

- Nu o să fie. Îmi e frică Jake, tu şti cel mai bine asta. Tu şi Jenn ştiţi, spun eu oftând.

- Spune-mi de cine.Şi nu mai plânge, spune el în timp ce mă strânge mai tare în braţe.

  Am început să-i povestesc toate întâmplările cu Andrew chiar şi cea de ieri.. I-am spus cât sunt de confuză, cum că tot timpul se afla în mintea mea. Tot ce aveam să-i spun, înafară de faptul că cel de care vorbeam e Andrew.

- Eşti sigură că te-ai îndrăgostit? Întreabă el ridicând o sprânceană.

- Nu ştiu.Şi nu sunt sigură. Doar că în preajma lui îmi bate inima mult mai tare şi mă pierd.De multe ori se întâmplă să nu ştiu ce să-i spun, îi explic eu în timp ce-mi aşezam o şuviţă de păr după ureche.

- Poate e doar atracţia aceea, şti tu cum voi aţi avut parte de relaţii intime. Poate doar din această cauză te simţi aşa, spune el zâmbindu-mi blând.

- Poate ai dreptate Jake, poate nu ştiu, spun eu privind în jos.

- Hai micuţo, te duc acasă, spune el chicotind.