Partners in crime [H.S.]

II

Mi-am deschis incet ochii si am dat de intuneric. Am incercat sa ma ridic de pe scaunul pe care stateam insa mi-am simtit picioarele si mainile legate de acesta. Am inceput sa ma legan in fata si in spate cu scopul ca poate voi reusi sa imi scot macar o mana din legatura de funii, insa nu am facut decat saa rastorn cu tot cu scaun peste mine.

Unde sunt? Ce s-a intamplat? Cine m-a adus aici? Ce naiba e locul asta?! Oare aici imi voi gasi sfarsitul?

Atatea intrebari si sunt sigura ca raspunsul la ele e foarte departe.

Am auzit o usa descuindu-se si apoi am fost orbita de lumina din afara camerei intunecoase. Mi-am inchis ochii si m-am strambat.

"Printesa s-a trezit, va sa zica." aud o voce joasa si in mintea mea imi revin scenele care s-au intamplat inainte sa devin inconstienta.

Nu ii puteam inca vedea fata, aveam scaunul peste mine si nu ma puteam ridica. Ii vedeam doar bocancii negri si un sfert din pantalonii de aceeasi culoare.

"Se pare ca am fost cam obraznici pe-aici,nup?" spune si simt cum apasa pe scaun. Scot un icnet de la presiune insa imediat isi ia mana.

"Te rog...da-mi drumul," spun soptit, dar el rade.

"Scumpo, nu suntem in filme." zice si simt cum ridica scaunul la loc. Acum il pot examina mai pe indelete.

Pare sa aiba peste 20 de ani, are un par castaniu, usor ondulat si ochi verzi. E imbracat total in negru, iar pe bratele musculoase pot observa niste tatuaje. Multe tatuaje.

"Nu imi place cand oamenii se holbeaza la mine," maraie si se incrunta. Ii copi reactia.

"Ce vrei de la mine?" il intreb apasat si sper sa para ca nu mi-e frica. Cu toate ca sunt deja moarta pe dinauntru.

"Printesa are curaj?" imi ignora intrebarea si ranjeste, pe fata aparandu-i doua gropite.

"Nu ma mai numi asa!" imi ridic tonul.

"Eu as avea grija cu tonul daca as fi in locul tau." flutura un deget amenintator prin fata mea, iar eu ma stramb. Trebuie sa scap cumva de-aici.

"Unde sunt?" intreb dupa cateva momente de tacere.

"Los Angeles." imi raspunde.

Los Angeles? Cat timp am fost adormita?! Mai ieri eram in San Francisco!

"Ce...Cat timp am fost, stii tu...adormita?"

"Nu inteleg de ce imi pui intrebari. Oricum nu te las sa scapi," ridica din umeri si se incrunta.

"Hei, m-ai rapit, am dreptul si eu sa aflu de cat timp nu sunt pe-acasa," incerc sa fac o gluma.

De ce fac glume in situatii ca astea?!

Pufneste si se intoarce catre mine. Se apleaca si acum suntem la acelasi nivel.

"Ai dreptul la 5 intrebari de-acum!" spune.

"Doar cinci?"

"Mai ai 4."

"Stai ce?!"

"3."

"Oh, ok... Cine esti?" zic si se uita mirat la mine.

"Nu sti cine sunt?"

"Imi pari cunoscut de pe la televizor, dar nu, nu stiu." spun.

Trage aer in piept si raspunde.

"Harry. Harry Styles."

Nu.

Fuck! Nu! El e cel evadat de acum 3 zile! Ce naiba?! In ce m-am bagat??

"A-acel H-harry Styles?" ma balbai.

"S-a dus curajul,hmm?" ranjeste.

"Si da, acel Harry Styles. Apropo, mai ai 1."

"Ce vrei de la mine?" il intreb.

"Vreau sa ma ajuti."