Mara...

Tastatura QWERTY

       Șiroaie de lacrimi i se prelingeau pe obraji rumeni. Nimeni nu o putea vedea cum își elibera frustrările și temerile în liniște fără să fie judecată.

       Este fragilă și impulsivă, asta detesta cel mai mult la ea însăși. Deși se ascunde în spatele măștii de femeie puternică și echilibrată, este exact opusul. Dar acum își permite luxul de a fi ea însăși în intimitatea apartamentului modest, recent cumpărat.

       Părul roșu-săngeriu lung până în talie, alocuri ud din cauza lacrimilor care i se preling pe obrajii rozalii, este lăsat liber de-a lungul trupului ei firav îngenunchiat lângă ușa balconului larg deschisă al sufrageriei.

       De odată se aude o voce calmă, melodioasa, desprinsă din vise, apropriindu-se precaut de fată. Ea, preocupata cu lacrimile, nu observă prezenta noii persoanei. Tresare ușor la atingerea caldă a unei mâini bărbătești întorcându-se cu fața plină de lacrimi și conturată de doi ochi ciocolatii, acum roșii de la atâta plâns. Bărbatul o cuprinde de la spate într-o îmbrățișare protectoare.

       - De cat timp stai aici? întreabă ea încercand să nu para mai afectată decat este deja de întâmplările din ultimul timp.

       - Nu am putut să te las singură. Nu acum, o întoarce în îmbrățișare, acum cei doi fiind față în față. Sunt reduceri la Flanco.

       Chipul fetei începuse a se însenina.

       Își sterse vioi lacrimile apoi se ridica de pe dușumeaua rece. Fața învioraă al fetei se pătă cu tristețe cănd gândurile pesimiste începuseră a-i acapara mintea.

       -Și dacă nu mai este în stoc? Sau dacă va fi altul fără tastatură qwerty? Ce voi face atunci? Nu pot să trec din nou prin asta! Nu din nou...

       - Șș...nu-ti fă griji pitic, îi spuse el cuprinzând grijuliu obrazul fetei cu palma, mângâindu-l. Putem oricând să mergem la Altex, și nu uita că putem comanda de pe Emag.

       - Dar...dacă ajungem prea tarziu...dacă...

       - Nici un dar. Știi că nu pot să te vad tristă, plângând.

       - Știu...

       Distanța dintre cei doi se micșorează și ajung să-și unească trupurile într-un sărut simplu dar plin de afecțiune.

       - Bine, uite cum facem. Dacă la nici unul dintre magazine nu găsim ce trebuie, o să recurgem la planul „P".

       Fața fetei s-a transfigurat într-una de oroare deabia mai putând scoate cuvintele pe gură.

       - D-doar n-nu t-te g-g-gandesti la...

       - Ba da, spuse băiatul cu un zâmbet atât de senin si sigur pe el, parcă nu ar ști ce se întâmplă când se ajunge la planul „P".

       Fata a rămas înmarmurită la cuvintele hotărâte ale băiatului ai cărui ochi au început să sclipească ca și când ar fi conceput cel mai briliant plan.

...

       Destinul nu avea să fie de partea tinerei care se grăbea să ajungă la Flanco. Parcarea magazinului era plină cu mașini. Într-un târziu renunțaseră și au lăsat mașina în mijlocul șoselei pentru a întra cât mai repede în magazinul care ar mai fi putut avea obiectul dorit de Mara, frumoasa roșcată ce căuta cu dispersare gadgetul care i-ar putea salva viața online.

       Când în sfârșit au ajuns înăuntru au rămas înmărmuriți. Tot ce a mai supraviețuit din magazin erau tigăile Tefal cu care babele se bateau pentru a ajunge la casa de marcat.

       În acel moment Erik - băiatul cu păr brunet scurt, usor ondulat, cu ochi de chihlimbar ce îi confereau un aer misterios, aproape regal - și-a dat seama că nu mai are rost să meargă și în celelalte magazine. Ar fi doar o pierdere de timp. Trebuia pus în viguare mult temutul planu „P".

       Cu dibăcie îți scoase tableta din buzunarul de la spate, cu iscusință se conectă la wi-fi-ul magazinului, lucru nu atât de ușor când nu știi parola, și începe căutarea nebunească pe PC Garage. Mara observă cum Erik se îndepărta cu tableta-i în mână spre un colț obscur al Flanco-ului. Cu groază privește transformarea iubitului ei prietenos și grijuliu într-un monstru de nedescris. „De ce se întâmplă asta de fiecare dată când intră pe acel site nenorocit?" se întrebase tulburată. „E numai vina mea...sper să-l pot scoate din starea asta...data trecută nu a fost prea...plăcut ce a trebuit să fac ca să iasă din transă."

       Mara oftă zgomotos, apoi se îndreaptă cu pași mărunți spre colțul în care iubitul ei s-a retras. Observă expresia terifiantă a lui Erik și involuntar se îndepărtă de el. Îi era teamă, asta o putea spune oricine, dar mai tare îi era teamă de ce făcuse data trecută cănd avea acea expresie monstruasă. Doar nu ar fi în stare s-o ranească, nu? „Totul va fi bine" își spuse pe jumatate chiar crezând.

       Temătoare își ridică mâna spre Erik dar la vederea privirii goale ca a unui personaj din „My boyfriend is a zombie" o retrase.

       - Erik...te rog nu-mi face asta...te rog...

       Lacrimi îi năvăleau din nou pe obraji dar le stersese violent si verificase cu privirea magazinul in speranta ca e gol.

       Mara se asezase pe o cutie stacojie goala din apropriere în speranța ca băiatul își va reveni de la sine. Neavând ce face, a început să analizeze împrejurimile: magazinul deși aproape gol răbufnea de țipetele seniorilor care se băteau pe tigăile minune; căteva becuri trebuiau schimbate; la intrarea angajaților erau câteva dudui cu pipa între doua degete, bârfeau, cel mai probabil. Era destul de plictisitor.

       - GATA! se auzise o voce neomenească asemănătoare unui mârâit dinspre colț.

       Fata tresări din calmul contemplativ și se întoarse spre Erik căruia îi reveniseră ochii fermecători de care se îndrăgostise.