month

february

sunt în depresie. așa zice, defapt, psihologul meu.

zice că trec prin clipe grele, dar cândva ele vor deveni doar amintiri urâte. dar el nu înţelege că nu vreau să trec peste, nu vreau să îl uit.

" povestește-mi emma, când ai plâns ultima data? " ochii săi erau pe ai mei, privindu-mă de parcă ne-am cunoaște de o viaţă. uram asta.

" acum trei zile. " mințeam, evident. ultima oară am plâns aseară, dar voiam să scap mai repede de psiholog. nu-mi place aici.

" de ce? " asta era una dintre cele mai stupide întrebări pe care mi le putea spune, știa de ce sunt aici, știa de ce plâng. dar chiar și așa i-am răspuns.

" din cauza lui. " știa la ce mă refeream. a dat din cap după care și-a notat ceva în carnetul său. uram felul în care ținea creionul între degete.

" em, îl mai iubești? " felul în care mi-a pronunțat numele mi-a amintit de el. l-a pronunțat atât de simplu, de parcă era cel mai frumos lucru din lume.

^Δ^

VA IUBESC PE TOTI