Capitolul 40

2.6K 166 22
                                    

~Exista un pesimism, care se naste dintr-o saracie si altul dintr-un prisos de viata. Cel dintai exprima slabiciunea noastra, al doilea o nemarginita sete de viata.~ Lucian Blaga

Anastasia's point of view

Pentru prima data, de cand il cunosc pe Harry, l-am vazut coplesit de emotii: furie, teama, nesiguranta.
Este foarte captivant si interesant sa vezi oamenii coplesiti de emotie.
Devin impulsivi. Pot avea reactii calme sau animalice.
Omul este o fiinta imprevizibila.
Dar el, nu era om.
Cu ce se deosebeste un demon de un om? Fiecare are un suflet. Singura diferenta este mortalitatea. Unul este importal, iar celalalt este fragil.
In rest, ne asemanam in multe privinte.
Dar inca o chestie mai difera.
Omul este o fiinta foarte fragila, care poate fi ranita extrem de usor. In schimb demonul, fiind un inger cazut are forta. Este puternic. Poate sa indure o gramada de durere care sa nu-l afecteze prea mult fizic. In schimb, omul, durerea fizica poate sa-l omoare.
Harry este o fiinta foarte complexa. Dar, desi este complex, este usor de citit. Sau cel putin pentru mine este.
Ii cunosc mastile, reactiile. Stiu ce ii trece prin minte.
Iar reactia de acum este reactia de razbunare.
Ura pe care o radiaza, dezgustul pe care i se poate citi pe fata, sunt reactiile la situatia in care ne aflam.
"Harold, esti asa fericit sa ma vezi, asa-i?" Barbatul din fata noastra facu niste pasi inspre noi, facandu-i pe Harry sa maraie ca raspuns.
M-am dat cu grija jos din spatele sau, inghitindu-mi gemetele de durere.
Imediat, ochii barbatului s-au atintit asupra mea, studiindu-ma si citindu-ma.
"Interesant." Murmura, privindu-ma direct in ochi.
Masca mea era si ea pusa, raceala putandu-mi fi citita usor in ochi.
"Cine esti?" Am intrebat pe un ton taios, studiindu-l pe individul din fata mea cu atentie.
Era un barbat inalt, cu trasaturi bine conturate. Aura pe care o emana era intunecata, inspira suferinta, necaz.
Ciudat.
"Oh, Harold, nu m-ai prezentat logodnicei tale? Sunt asa dezamagit." Strainul rosti pe un ton batjocoritor, infuriindu-l si mai mult pe cret.
Mi-am impreunat mana cu a lui, mangaindu-i-o usor.
L-am simtit cum s-a relaxat usor, gandurile si reactiile impulsive parasindu-l, dar masca ramanandu-i.
"Lucifer, nu am avut ocazia sa i te prezint." Harry raspunse pe un ton calm si dur.
Celebrul inger cazut se afla in fata noastra. Ce dragut.
Lucifer ma privi cand isi auzi numele rostit, cautandu-mi o reactie de frica.
Dar, din pacate pentru el, avea sa fie dezamagit.
"Cu un sincer regret, doresc sa-ti spun ca nu ma simt intimidata."
Cuvintele mele l-au facut sa inlemneasca pentru o secunda.
Isi recupera neutralitatea trasaturilor fetei rapid.
"O comoara ti-ai ales, Harold. Interesant." Ramarca intrigat, facandu-l pe barbatul de langa mine sa pufneasca.
"Satan, carei ocazii ii datoram aceasta vizita?"
Lucifer il privi pe Harry amuzat, fiind satisfacut sa vada ca usor-usor isi pierdea din nou cumpatul.
"Nu am voie sa vizitez un vechi prieten, Harold? Chiar asa o crima fac?" Lucifer folosi un ton dramatic pentru a-i raspunde.
Diavolul incepu sa faca pasi inspre noi, facandu-l pe Harry sa-si mareasca stransoarea in jurul mainii mele.
"Anastasia, de cat timp doream sa te intalnesc. Am fost atat de devastat cand ai fost oprita din a comite sinucidere. Nu am mai avut ocazia sa te intalnesc." Lucifer ajunsese in fata mea si ma privea insistent.
In ochi i se putea citi frustrarea.
Nu reusea sa ma citeasca.
"Acum ma ai in fata. Si care e baiul, Satan? Nu reusesti sa ma citesti?" Am remarcat, zambind siret in coltul gurii, facandu-l pe Harry sa se relaxe langa mine.
Lucifer isi mari ochii, fiind din nou uimit.
"Cum ziceam o comoara. Dar, Anastasia, nu ti-este frica? Nici macar putin? Mai ales ca ii pot face rau lui Harold prezent aici asa de usor. Sau tie." Incerca sa-si mascheze socul cu false amenintari.
"Daca aveai puterea sa ne faci rau, o faceai de la bunul inceput." Raceala si hotararea mea l-au suprins cu garda jos din nou.
Peste noi se asternu tacerea.
Un amalgam de emotii si ganduri ne treceau prin mintea fiecaruia.
O energie complexa se putea resimti in jurul nostru.
"Nu conteaza natura, ci sufletul, Lucifer. La urma urmei, toti suntem niste suflete sub invelisurile sub care ne aflam."
Multi oameni nu inteleg acest lucru.
Multi nu reusesc sau nu vor.
Putin sunt aceia care il stiu si inteleg dincolo de aparente.
Aparentele inseala, iar profunzimea lucrurilor este si ea inselatoare.
Uneori adevarul pe care unii doresc sa-l imbratiseze este de fapt o minciuna. O mare minciuna.
Deseori, ne mintim ca sa curmam durerea. Sau modificam adevarul ca sa-l facem mai placut. Mai usor de acceptat.
Toti suntem asa de simplu de citit.
Omul este o fiinta asa de simpla de citit si inteles. Dar nu multi reusesc sa vada dincolo de masti.
"Nu imi explic cum de nu te pot citi, Anastasia. Este asa de frustrant." Lucifer a rupt tacerea, dorind cu ardoare sa stie raspunsul la aceasta intrebare care il macina de cand m-a vazut pentru prima data.
"Este asa de simplu. Pentru ca eu cunosc. Cunosc, iar cunoasterea nu o stiu multi. Pentru ca eu cunosc, tu cunosti, este cam complicat sa reusesti sa intelegi un suflet care cunoaste, nu-i asa? Sufletele habarniste, lipsite de cunostinta sunt usor de abordat. Si de inteles. Pentru ca nu e prea mare bai sa le citesti. Fiind simple si fara masti, sunt usor de recunoscut. Esenta difera. O stii si tu asta."
Cuvintele mele i-au raspuns la intrebare, starnindu-i dorinta de a medita la ele.
Dar nu era momentul.
Harry mi-a facut semn sa plecam, din moment ce diavolul era pierdut in propriile sale ganduri, nefiind atent la lumea din jurul sau.
Am ajuns la porti, iar Harry le-a deschis dupa ce si-a folosit forta sa de demon.
Am inceput sa mergem cu pasi rapizi pe strada.
"Asteptati!" Gemma striga in spatele nostru, gafaind sa ne prinda din urma.
Am si uitat ca ea era cu noi.
Intensitatea discutiei ne-a facut sa ne axam doar pe Lucifer.
Din moment ce el nu Gemma nu mai aveau nicio treaba, a neglijat-o.
Iar noi la fel.
Uneori ne axam prea tare pe anumite lucruri incat uitam altele.
"Ce facem acum?" Intreba Gemma, respirand zgomotos.
"Mergem acasa si impachetam lucrurile esentiale." Raspunse Harry.
"Si dupa?"
"Trebuie sa ne gandim cum ne rezolvam problemele. Trebuie sa ne mutam intr-un loc unde nici el, nici mama Anastasiei nu ne vor gasi. Trebuie sa avem un plan."
Am inceput din nou sa ne miscam, ajungand in parcul gol. Acolo ne-am asezat pe o banca pentru a ne trage rasuflarea. Eram obositi psihic.
Mai ales eu, la care se adauga si oboseala psihica. Dar nu aveam de gand sa ma plang. Aveam probleme mult mai mari decat asta.
"Nu asa de rapid, totusi." In fata noastra aparu Lucifer care se pare ca ne-a ajuns din urma.
Toti trei ne-am ridicat in picioare, fiind la acelasi nivel cu el acum.
"Care e scopul tau pana la urma? Ce rau vrei sa faci de aceasta data, Lucifer?" Intreba Gemma iritata.
Diavolul incepu sa rada, privind-o atent.
"Nu am voie sa-mi vizitez fosta iubita, Gem? Si de asemenea, pe fostul iubit al surorii mele?"
In acel moment am simtit cum m-am izbit de un zid invizibil, respiratia oprindu-mi-se in gat.

_______________________________

#necorectat

Hulllooo, oameni, ce mai faceti, cum mai e viata?
Stiu ca n-am postat saptamana trecuta, dar am avut stres cu scoala la care s-a adaugat lipsa inspiratiei.
Am incercat sa ma revansez cu un capitol mai lung, sper ca vi-a placut. 
Bafta cu tezele, btw.

All the love,
Elly x

Black(HS-AU)Where stories live. Discover now