Berlin

Capitolul 2

Au trecut aproximativ doua saptamani de la incidentul cu Gabriel, doua saptamani de cand m-am afundat in munca pentru a-l putea uita, dar oricat de mult incerc sa il uit imi e tot mai greu sa imi scot din minte zambetul sau.

Imi revin din momentul de feerie si mai iau o gura din cafea si ma intorc la proiectul meu care urmeaza sa il prezint in aceasta dupa amiaza la sedinta unde o sa fie prezent si seful companiei.Daca proiectul meu o sa fie pe placul comisiei, dar in special al sefului pe care mai nimeni nu il vede in aceasta firma fiind mai mult plecat o sa fiu promovata in departamenul de administratie ceea ce inseamna ca o sa il pot vedea zilnic pe acest CEO misterios de care vorbesc secretarele la pranz.

Termin proiectul cu jumatate de ora ca sedinta sa inceapa si ma indrept spre sala de coferinta.Imi pregatesc materialele si incep sa le aranjez pe masa cand intra pe usa secretara CEO-ului.

-Tu esti Sophia,nu?

-Da, iar tu esti..

-Oh scuze.Unde imi sunt manierele.Eu sunt Katerina.

-Hmm...esti rusoaica?

-Da cum ti-ai dat seama?

-Pai cum te-am vazut a spus ca sigur esti rusoaica ai ochii verzi si mari, iar numele mi-a mai dat un indiciu so...

-Se pare ca CEO-ul avea dreptate esti foarte desteapta.

-Ce?CEO-ul stie ca eu exist?

-Da, de doua saptamani este foarte interesat de tine si a spus ca daca o sa fii promovata o sa faca o masa festiva cu toata firma, asa ca iti urez noroc.

-Se pare ca o sa am nevoie...

Prezentasem sute de proiecte pana in acel moment si nu avusesem niciodata emotii ca in aceasta dupa amiaza.CEO-ul e interesat de munca mea si mai vrea sa faca si o masa festiva daca voi fi promovata.Timpul trecuse destul de repede si sedinta trebuia sa inceapa mai trebuie sa vina CEO-ul si puteam incepe.Se deschide o usa si speram ca va fi CEO-ul, dar de fapt era secretara lui care ne anunta ca CEO-ul nu va veni la aceasta sedinta fiind plecat in Austria pentru a semna un contract, dar va urmari inregistrarea sedintei dupa incheierea ei.

Prezentare a dercus destul de bine sau cel putin asa credeam.Dupa ce am prezentat proiectul a trebuit sa parasesc sala de coferinte pentru ca cei din administratie sa aleaga cine va fi promovat.Am fost cinci asistenti manageri care au prezentat diferite idei pentru dezvoltarea departamentului de resurse umane.In timp ce asteptam pe hol sa aflam cine va fi promovat ni s-a spus sa mergem sa luam masa pentru ca va dura ceva.Ulterior am aflat ca în timp ce am luat noi masa CEO-ul ajunsese din Austria si ca alesese personal cine va fi promovat in timpul zborului sau spre Germania primind prezentarile noastre pe e-mail.Am fost chemati in biroul CEO-ului si cand am intrat acesta statea cu spatele la noi uitandu-se pe geamul imens.

-Stiu deja care este cel care va fi  promovat, dar totusi acum vreau sa va pun o intrebare personala. Ne uitam putin uimiti la el cand am auzit ceea ce a spus.Deci asta va fi un ultim test ca unul din noi sa fie promovat, dar care va fi intrebarea sa...

-Am o intrebare simpla: „Dacă ați fi fotografi care ar fi ultima voastra poza pe care ați face-o?"

Toti au avut raspunsuri diferite, dar atat de prefacute se cunoaste ca nu ar fi facut niciodata o poza la „Zidul Berlinului", „Poarta Brandenburg" „Castelul Charlottenburg" sau „Turnul de televiziune din Berlin".

-Domnisoara Smith astept raspunsul dumneavoastra.

-O ultima poza, deci...Prin absurd sa spuneam ca as fi fotograf si as fi in ultimul stagiu de cancer.

-Domnisoara Smith cred ca exagerezi putin...

-Din potriva, daca as sti ca maine nu mor nu as face o ultima poza.As continua sa pozez oameni si fețe trecatoare prin viata.Dar daca ar fi o ultima poza i-as face o poza celui care acum doua saptamani mi-a facut inima sa tresara, iar zambetul sau nu imi mai iese din minte.

-Deci ultima ta poza ar fi..

-Ultima mea poza ar fi cu el zambind la Poarta Brandenburg.

-Domnisoara Smith cred ca ti-ai gresit meseria, dar esti promovata.

In acel moment CEO-ul s-a intors cu fata spre noi si era el, cel caruia voiam sa ii fac o ultima poza, Gabriel.