Capitolul 1

35 1 0
                                    

E o zi obisnuita de marti.M-a trezesc la 6:30 a.m. pentru a putea ajunge la slujba mea mirifica.Sunt asistent manager intr-o companie cu renume din Germania.Calatoresc destul de des alaturi de manager, dar niciodata nu ma pot distra dupa incheierea unui contract.

De obicei merg cu masina la munca, dar nu si zilele acestea.Pur si simplu am ales sa merg pe jos.Ma opresc la o cafenea din apropierea garii din Berlin.Imi iau un Americano Iced Coffee si ma indrept spre iesirea cafenelei.Traversez strada in timp ce vorbesc la telefon cu unul dintre partenerii nostri din UK cand flash-ul unui aparat ma orbeste pentru o secunda.Ma uit înspre tipul care tinea in mana un aparat foto DSLR si imi zambea magnific.Pentru cateva secunde zambetul sau a facut ca timpul sa se opreasca in loc si sa existam doar noi doi in acest spatiu si timp vid.S-a apropiat de mine si m-a tras spre trotuarul aglomerat.

-Gabriel!
-Sophia.
-Deci Sophia ai ceva timp liber, gen acum?
-Gen cam trebuie sa merg la job acum si ii zambesc.
-Suna-ma cand termini si imi imana cartea lui de vizita.
-Dar nici nu ne cunoastem...dar disparu inainte sa il mai pot intreba altceva.

M-am indreptat spre locul de munca incercand sa uit acest mic incident, dar nu am reusit.Am fost un adevarat dezastru toata ziua.Era ca si cum m-as fi indragostit precum o pustoaica si nu are cum sa fie asta pentru ca am avut ceva relatii pana acum.El e cu totul si cu totul diferit.A reusit sa intre in lumea mea, sa imi distruga zidul pe care il construisem pentru a ma apara de toata lumea si el mi l-a distrus in nici 10 secunde.

Am iesit la 3:30 p.m. de la munca, iar primul lucru pe care l-am facut a fost sa il sun pe Gabriel.

-Hmm.. alo,Gabriel?
-Sophia eram sigur ca o sa suni.
-Dimineata nu mi-ai spus...
-Dimineata am vrut sa iti cer sa imi fii muza.
-Muza?Serios?Dar nici nu sunt cine stie ce frumusete.
-Sophia cred ca eu stiu mai bine asta.Aura care te inconjoara ii face pe oameni sa te iubeasca imediat.
-Gabriel...
-Sophia esti precum un drog, un drog mult prea puternic pentru ceilalți.
-Pentru tine nu sunt un drog destul de puternic deci..
- Lasa-ma sa ghicesc te joci cu parul tau in acest moment,nu?
-Hmm... Ce cum de stii?
-Sophia, eu sunt un alpha. Stiu mai bine ca tine ce gândesti.
- Serios geniule?! Atunci la ce ma gandesc in acest moment?
-Ce ar fi sa te întorci? Si in acel moment un alt flash imi ia privirea pentru o secunda.
-Buna si tie, ii spun in timp ce il analizez pe acest alpha misterios.
-Ce ar fi sa facem cateva poze Sophia?
-Bine,unde?
-Nu ma mai analiza pentru ca sunt greu de citit.Momentan esti doar muza mea, daca iti doresti mai mult o sa ai de muncit.
-As vrea sa iti amintesc ca tu m-ai acostat pe strada ci nu eu.
-Recunoaste ca te-ai gandit la mine toata ziua.
-Du-te si fa poza la copaci! Si sa nu indraznesti sa ma suni vreodată! Ma întorc pe călcâie si plec cat mai departe de acest Gabriel.
-Nu imi fac griji in legatura cu asta, ai sa ma cauti tu.

In acel moment imi arunc privirea spre el si el imi zambeste la fel de divin ca in aceasta dimineață.Tipul sigur voia sa ma omoare încet si sigur, dar trebuia sa fiu tare. Trebuia sa uit tot ce s-a întâmplat si sa ma axez pe munca mea pentru a putea deveni manager cat mai repede posibil.


BerlinUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum