Veghiaza-ma din umbra! By Yumi & SakuRalu30

Capitolul 2: I can see you from here!

Îmi plăcea însă de Naruto. A fost atât de drăguţ si înţelegător cu mine mereu. Fiind prietenul lui cel mai bun, el ştia de tot si totuşi, mi-a ţinut si mie partea, m-a încurajat şi pe mine, a avut grija şi de mine, poate chiar mai mult decât de el şi asta l-a făcut să se certe foarte des cu Sasuke. Într-un fel ciudat, mă simţeam bine să-l vad în continuu zâmbind in timp ce un profesor vorbea in faţa noastră, urându-ne bun venit si continuând cu orarul si grupările pe facultăţi. Era destul de comic căci îi puteam vedea grupul cum şuşotea, bârfindu-l pe profesor din cauză că era sâsâit şi mai scuipa câteodată din greşeală, asta făcându-l să pară prostuţ, mai ales că avea un tic in al repeta pe „aşa". Îmi aminteşte de Dandanache din „O scrisoare pierdută". Cât de mult mi-a plăcut opera aia!

-Asa...Şi dragi copii, acum vă voi spune grupele din care faceţi parte, pe facultăţi, cei nou veniţi şi la sfârşit vă voi da orarul. Asa, să începem! La Facultatea de Business sunt 5 grupe a cate 20 de copii. Rog studenţii pe care-i voi striga să se ridice in picioare pentru a se face observaţi. Asa: Siroy China, Toshi Misashi, Kate Milten, Yoon Ji Kim, Ino Yamanaka si Cristian Susotescu.

Când a rostit numele acela romanesc, nu ne-am putut abţine si toţi am început să râdem, mai ales acel student. Nu râdeam de numele său, ci de cum l-a rostit Sir S. Aşa am auzit că-i spun cei de-aici. Agentul S a fost destul deranjat. S-a făcut roşu la faţă şi a început să ţipe, stropindu-i pe cei din faţă. Era foarte amuzant. Am avut zâmbetul pe buze pe tot parcursul orei.

-Asa, acum că v-aţi linistit să trecem la Arhitectură. Asa, copilasii noi de-aici sunt: Hinata Hyuga si Alice Blackhouse.

Din nou am început să şuşotim. Modul cum a spus „Alice" este incredibil de comic! Mă rog, dupaia a mai trecut peste câteva facultăţi pe care nu ne interesa în niciun caz, într-un final ajungând la mine

-Asa...si ultima, dar nu cea din urma: Dreptul! Asa. Le uram bun venit studentilor: Izuka Akuzi, Lee Yoon-jong si Sakura Haruno. -Atunci m-am ridicat in picioare, mândra în interiorul meu de numele pe care îl port. L-am văzut pe Naruto care mi-a zâmbit cald, însa nu i-am răspuns, pentru că ştiam că i-aş provoca probleme. Toţi se uitau destul de mirat la mine. Unii pentru că mă revăd, alţii nu ştiu de ce. Până şi profesorul s-a bâlbâit, mai mult decât îi era normal, la numele meu - Haruno? Fata afaceristului Haruno? O! Ce onoare sa va revedem domnisoară! Dar, dumneavoastră nu aţi terminat facultatea?

- Nu domnule, aceea este verişoara mea decedată, Sakina Haruno.

Profesorul îşi ceru mii de scuze ca a adus vorba şi m-a pus să mă aşez la loc, el continuând cu ceilalţi. Nu puteam spune că sunt supărată. M-am obişnuit cu plecarea ei şi cu confundarea mea cu ea, mai ales că semănăm aşa de bine la fizic. Semănam... Chiar sunt bucuroasă că lumea îşi aminteşte cu atâta bucurie de ea şi asta e tot ce mă interesează.
Când s-a terminat tot, a venit puţin Naruto şi Kiba la noi. Zâmbetul blondului era mereu prezent pe chip. Această persoană, aşa prostuţă cum e ea, mă uimeşte cu optimismul său. Începe să ne povestească de cum o să fie la facultatea asta, de profesori în general şi de multe altele până când ajunge la Sasuke, mai exact la Miss Future Uchiha. Începeau să râdă in hohote, noi uitându-ne nedumerite, având impresia că rad de noi.

-Wow! Trebuia să-i vezi faţa lui Karin când a auzit ca eşti la Drept. Haha! Aş fi plătit s-o vad, însă cu tine, nu mai e nevoie! „Sasukepuki, acea rozalie e cu tine in grupa puişor?" Haha! Si faţa lui Sasuke a fost de neignorat. Nu se aştepta la asta.

-E la Drept?! Ce caută morocănosul la Drept? Vrea să salveze oameni de încălcarea legii? Ha! Ce gluma bună! Şi ceilalţi unde sunt? Voi de exemplu ?a răspuns Hinata

-Păi da... De când cu Itachi şi cu poliţiştii ce, el spune că au făcut o idioţenie cu povestea asta că el pleacă, o răpeşte, se sinucide şi toate astea, în aşa fel încât vrea să devină avocat şi să nu mai existe vreun caz care sa fie rezolvat cu atâta „superficialitate". Eu şi Naruto suntem tot la Drept şi Karin la ASE., normal, la cu plată .Nu ştiu cum a ajuns aia să ia bacul. Nu mă întreba! E încă o dilemă !o lămuri Kiba

*** Le-am dus pe fete acasă, după care mi-am luat o pizza, căci azi nu vreau sa gătesc! Nici că mă omor cu gătitul, dar ştiu cât de cât. Opresc muzica dată la maxim, îmi iau mâncarea de pe scaunul din dreapta, închid maşina şi mă îndrept spre casă. Ziua de azi a fost chiar bunicică, mai ales pentru o prima zi de şcoală, cel puţin până acum. Fetele s-au distrat de minune la discursul agentului S şi eu am avut timp să mai vorbesc cu băieţii, cât au stat cu noi... Îmi opresc un pic gândurile şi mă uit ciudat la cutia mea poştală. Are o foaie lipită pe ea, parfumată cu ceva cunoscut mie, dar încă nu pot să-mi dau seama de unde. Îmi scap din greşeală mâncarea din mâini, rup foaia şi încep să mă uit împrejur. Nu văd pe nimeni. Străzile sunt la fel de goale ca gândurile mele acum. Strâng bileţelul tare in mână şi mă mai uit odată la el pentru a reciti.„Bine ai revenit, scumpo! Mi-a plăcut mult de tine azi! Capul sus, mers sigur şi privirea în faţă! Cu siguranţă ştii să te faci remarcată. -SUI"

Poate e prea repede, dar o sa fac o pauza din a mai posta la aceasta carte. Nu stiu aproximativ cat, poate o luna, poate 2. Dar va promit ca incerc ca scurtez timpul. As vrea sa va cer idei, as vrea sa stiu ce asteptati voi sa se intample in carte si astept si pareri la intrebarea "Cine e Sui?". ♥♡♥♡