Capitolul 21

2.7K 154 3
                                    

Acele cuvinte mi se derulau in minte, iar lacrimile imi curgeau pe obrajii reci. Am acceptat, o data, de doua ori, dar a treia oara am explodat. Nu puteam sa stau acolo si sa-i privesc cum isi bat joc de mine. Sunt o fiinta umana, am si eu sentimente, care acum sunt rupte in bucatele. Sau sparte. Acele cuvinte mi-au distrus sufletul. Dor al naiba de rau.

            M-am prabusit in mijlocul strazii. Nu mai aveam putere. Alergasem si acum am cazut in genunchi. Asfaltul e rece, iar eu am genunchii goi. Dar nu simt frigul. Simt doar durere in interiorul meu. O durere provocata de niste persoane care speram ca o sa ma accepte. Toti au zis asta, dar s-au inselat.

            Si cand ma gandesc ca totul a inceput frumos. M-am imbracat elegant ca sa fac impresie buna, iar cum am coborat pe scari am putut sa observ falsitatea de pe chipul acelora. Aveau zambetul pana la urechi, dar cu ochii mai era putin si te omorau. Mi-am salutat politicos bunicii, iar ei ma priveau cu superioritate.

            Ne-am asezat cu totii la masa si am inceput sa vorbim calm si despre subiecte neutre. Pana la un moment dat, cand tata a zis ca o sa se casatoreasca cu mama. Atunci a fost picatura care a umplut paharul, iar buncii mei au explodat.

            -Nu se poate asa ceva, tipa bunica ridicandu-se in picioare. Nu te poti casatori cu aceasta femeie. Nu e potrivita pentru tine.

            -Ba da e foarte potrivita, spune tata incercand sa-si pastreze calmul.

            -Nu te pot lasa sa te casatoresti cu o saraca care mai vine si cu doi copii dupa ea, obiecteaza si bunicul.

            -Sa va amintesc ca unul din copii e friica mea. E sange din sangele meu. Si o iubesc. Pe toate 3 le iubesc, spune tata deja nervos.

            -O sa-ti manance banii. Toate 3. Crezi ca Jannet te mai iubeste dupa atata vreme? Crezi ca fiicei tale ii pasa de tine? Vrea banii tai, spune bunica.

            Gandindu-ma din nou la asta, lacrimile au inceput si mai rau. Simteam ca nu mai am putere. Tot corpul meu era amortit. Si tremuram. Dar nu imi era frig. Eram slabita.

            -Iti vor banii fiule! Doar atat. Si fiica ta vrea o viata ca in povesti de care nu a avut parte. Si acum o poate avea. E pe interes, spune bunicul pe un ton exasperat.

            Si am plecat. M-am ridicat de la masa si am iesit pe usa afara. Am inceput sa fug pe strada, in timp ce lacrimile imi curgeau pe obraji. Nu mai puteam sa stau acolo si sa ascult toate jignirile lor. Era prea mult pentru mine.

            De ce? De ce toata lumea are impresia asta? De ce lumea crede ca daca esti sarac si ai sansa la bogatie totul o sa fie pentru bani si pe interes. Eu nu sunt asa. Imi iubesc tatal. Si ii sunt recunoscatoare pentru ce a facut pentru noi. Si am acceptat sa vin la el, doar ca sa o vad pe mama fericita. Nu-mi trebuia bogatia lui. Imi place sa am tot ce vreau, nu pot sa zic ca nu-mi place, dar puteam traii la fel ca inainte. Nu ma deranja cu nimic.

            Si m-am prabusit cu tot corpul la pamant. Simteam cum frigul imi circula prin corp si amorteala imi acaparase membrele. Nu puteam sa fac nicio miscare. Doar plangeam. Lacrimile erau calde si simteam cum imi ard obrajii reci. Vantul batea incet, dar ma simteam ca la Polul Nord. Eram inghetata.

            Am inchis ochii cand lumina unor faruri a trecut pe langa mine. Dar masina s-a oprit la 3 metri dupa mine. In linistea noptii am auzit portiera deschizandu-se, iar apoi pasi. Se indreptau spre mine. Corpul mi-a fost acaparat de frica, iar eu nu puteam sa fac nicio miscare sa ma apar. Daca era un criminal? Daca ma viola? Toate aceste ganduri imi treceau prin minte.

Totul se schimbaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum