CHIN(tradusă)

01

TORREN

„OMORÂȚI FATA"

Așa alege tatăl meu să mă întâmpine, deasupra lemnului patinat al biroului său, cu ochii lui de culoarea whisky-ului plini de furie. Îmi aranjez butonii de la mânecă și îmi ascund iritarea.

Familia Morozov are o rivalitate de aproape un secol cu familia Costa, luptând pentru dominația asupra teritoriilor din nordul orașului. După ce au făcut acum, tatăl meu vrea să scap de Anastasia Morozov, fiica lor cea mare.

„Răbdarea", strâng din dinți, „este o virtute".

Tatăl meu mormăie.

Poate că are forța brută necesară pentru a fi șef, dar este orbit de răzbunare și ignoranță. Este prea ancorat în mentalitatea lui învechită și dezaprobă cu tărie colaborarea cu persoane care nu sunt italiene. Dacă ar fi fost după el, paraziții ăștia de Morozov ar fi fost eliminați cu ani în urmă. Nu sunt chiar de acord cu logica lui.

Familia Morozov valorează mult mai mult pentru noi în viață decât moartă. Nimeni nu se pricepe mai bine la spălarea banilor prin firme de avocatură decât șeful Morozov. Nimeni nu cunoaște legea ca el. El acumulează milioane din fraude fiscale în fiecare an, transformând rezervele ilegale în cele legale, și nu ne putem permite să-i pierdem loialitatea.

Chiar dacă aș vrea să-l strâng de gât cu mâinile goale.

Îmi strâng din dinți. „Unde dracu' e Luca?"

Tatăl meu ridică din ochi, făcând un gest de respingere cu mâna. „Jos."

Rhaegar, bullmastiff-ul meu și, sincer să fiu, singura ființă vie pe care o suport, mă însoțește la poalele scării în timp ce pășesc pe holul apartamentului meu de afaceri.

Gemetele unei femei răsună prin ușa camerei de oaspeți înainte să o deschid.

Și acolo se află verișorul mea, făcând sex cu una dintre servitoarele noastre. Amândoi sunt pe jumătate dezbrăcați, acoperiți de un strat subțire de sudoare, și angajați într-un fel de experiment de bondage aiurea. Dar, în loc să mă excite, priveliștea asta doar mă enervează.

Tocmai de aceea am un apartament de afaceri și unul personal.

A amesteca afacerile cu plăcerea este... necivilizat.

Luca înjură, retrăgându-se din ea. Fata își abate privirea de la mine. Are spatele arcuit și e legată peste tot, dar pentru mine ar putea la fel de bine să facă parte din tapet.

Luca îmi aruncă o privire rece. „Ar trebui să bați la ușă."
Un rânjet îmi strânge buzele. „Ar trebui să-ți ții naibii gura."

I-am acordat vărului meu o săptămână de pauză după ce s-a întors din Italia înainte să-i dau o sarcină, iar el n-a dus-o la bun sfârșit. Ar trebui să-i tai gâtul pentru incompetență, dar Luca e un nenorocit bolnav care probabil s-ar bucura de toată treaba asta.

Îi fac un gest vag fetei. „Păsăricile internaționale nu te-au satisfăcut suficient?"

Luca îmi aruncă un zâmbet, închizându-și pantalonii. „Nimic nu se compară cu ce găsești acasă."

„Nu te mai culca cu vagaboande", îi spun aspru, „și începe să-ți faci treaba. Dezleag-o, ca să-și poată face și ea treaba."
Rostogolindu-și ochii, îi desface nodul principal de la baza coloanei vertebrale, astfel încât restul membrelor ei să se relaxeze, apoi îi dă o palmă prietenoasă peste fund înainte să-și încheie cămașa și să mă urmeze afară. Nenorocitul se apleacă să-l mângâie pe Rhaegar.