Giovanni Ferraro nu obișnuia să vorbească cu presa.
Faptul că acceptase acel interviu era deja un mesaj în sine.
Stătea așezat într-un fotoliu vechi din lemn masiv, într-o cameră luminată discret, cu ferestre înalte care dădeau spre mare. Napoli se vedea în spatele lui ca o promisiune și ca o amenințare în același timp. Nu purta nimic extravagant. Un costum închis la culoare, cămașă albă, fără cravată. Mâinile îi erau împreunate calm, fără grabă.
Jurnalista își aranjă reportofonul pe masă.
— Domnule Ferraro, familia dumneavoastră este una dintre cele mai cunoscute din Napoli. Mulți vorbesc despre putere, despre influență. Cum ați descrie familia Ferraro?
Giovanni zâmbi ușor. Nu un zâmbet cald. Unul calculat.
— Noi nu suntem o poveste, spuse el. Suntem continuitate.
Privirea lui se mută pentru o secundă spre ușă, apoi înapoi la jurnalistă.
— Am crescut într-un cartier unde oamenii aveau nevoie de ordine. Familia mea a oferit-o. Atât.
Jurnalista îndrăzni:
— Cine sunt oamenii care vă stau alături?
Giovanni nu răspunse imediat. Își drese vocea, ca și cum fiecare nume trebuia rostit cu grijă.
— Enzo este cel care conduce astăzi lucrurile importante. Nu vorbește mult. Observă. Decide. A învățat devreme că emoțiile nu țin un oraș în echilibru.
O pauză scurtă.
— Matteo este fratele lui. Mâna dreaptă. Unde Enzo gândește, Matteo acționează. Este impulsiv, dar loial. În lumea noastră, loialitatea valorează mai mult decât inteligența.
Jurnalista nota rapid.
— Iar unchiul dumneavoastră?
Un colț al gurii lui Giovanni se ridică aproape imperceptibil.
— Raffaele vede lucrurile pe care alții le ignoră. Nu toți conduc din față. Unii o fac din umbră.
Se lăsă liniștea.
— Familia Ferraro nu este despre frică, continuă Giovanni. Este despre reguli. Cine le respectă, trăiește liniștit. Cine nu… învață.
În spatele ușii, pe coridorul lung al vilei, Enzo și Matteo treceau unul pe lângă celălalt fără să-și spună nimic. Fiecare știa deja ce rol are. Fiecare știa că liniștea aceea era doar aparență.
Napoli nu doarme niciodată.
Iar familia Ferraro, cu atât mai puțin.
