Domnișoara Moore Vol. I |FINALIZATĂ|

Capitolul 13

-Sunt Hope.

    Ochii i se măresc instant la auzul celor două cuvinte și face doi pași în spate lăsându-mă să respir.

-Îmi pare foarte rău. Credeam că ești o altă fată. Când mi s-a spus că vii, nu mi-au spus că arăți...

-Cum arăt? ma încrunt uitându-mă în oglindă.

-Așa. Ești bună. Pardon, frumoasă! se fâstâceşte şatenul.

- Stai calm că nu s-a întâmplat! îl calmez încercând să nu râd. E bine de știu că ești așa de feroce.

-Și încă n-ai văzut tot, spune  râzând. Eu sunt Nick și sunt mai mare.

-Câți ani ai Nick dacă ești mai mare? îl întreb punându-mi ambele mâini în șold.

- Șaptesprezece ani, îmi răspunde  mândru.

-Tot șaptesprezece am și eu, așa că nu te umfla în pene. Data contează, îi spun serioasă.

-31 septembrie, murmură mijindu-și ochii.

-19 septembrie. Cine e mai mare? îl întreb încrezătoare.

-Hoope! Mama e gata, urlă Julie de pe hol. Mergem la mall!

-Mergeți la mall? întreabă cu o sprînceană ridicată.

-Cam așa ceva. Nu am nici o haină cu excepția celor cu care am venit, și dacă nu ma înșel le-a aruncat Jul.

-Pai pot veni și eu?

-Am nevoie de o părere masculină cu privire la rochia pentru petrecerea de bun venit.

-Perfect. Ne întâlnim la intrare, murmură apucând un prosop.

- Vin acum! strig  la rândul meu ieşind pe ușă.

O dată ieșite din casă toate trei ne îndreptăm către o mașină  neagră parcata în fața porții. Ne urcăm și pornim. Drumul a fost unul destul de haios având în că am glumit cu Julie, iar Emily mai râdea din când în când și mai făcea câte un comentariu.

-L-am întâlnit pe Nick, spun când am coborât din mașină.

-Da? Și cum ți se pare. E bun, nu?

-Jul, nu am de gând să-ți răspund la acea întrebare,  zic  râzând. A spus că ne vedem la in...

-Bună fetelor, ce faceți? Ați întârziat! spune lupul că tot vorbeam de el.

-Bună puiule, îl salută femeia.

-Hei frate! iar Jul o urmează.

-Hei Hope, mă salută făcându-mi cu ochiul.

-Bună și ție. Cum ai ajuns mai devreme ca noi? Erai încă acasă când am plecat, îl întreb confuză.

-Atât timp cat știi scurtăturii poți ajunge oricând, oriunde. Hai să mergem.

Cum am intrat în mall, atât Emily, cât și Julie m-au cărat prin toate magazinele. Trei ore au trecut imediat. Nick era încărcat cu pungi, iar eu mă plimbam pe lângă el.

-Am ajuns, spune Jul când se oprește brusc. De aici îți vom lua rochia.

-Mă sperii, jur! îi spun sinceră pășind în magazin alături de ceilalți.

-Da' ce am făcut? întreabă  râzând.

-Nimic, îi raspunde Nick. Ești o ciudată, mișcă.

-Ce amuzant ai devenit dintr-o dată, replică fata ironică.

     O dată intrați în magazin ochii mi-au călătorit spre mai multe manechine. Fel și fel de modele de rochii mai spectaculoase îmi încântă privirea. Continuăm să mergem de-a lungul magazinului până când ajungem într-un separeu.
      Pungile sunt abandonate în favoarea unei vânători de rochii. Nick s-a aventurat în partea mai sclipitoare a magazinul, iar celelalte două femei în partea mai elegantă lăsându-mă în separeu.

-O mai vreau și pe asta, se aude Julie printre rochii.

-Si astea, fiind urmată de Emily.

-Si astea, adaugă Nick apărând cu două rochii mai deocheate.

-Nici să nu te gândești că eu voi îmbracă asta, protestez cu hotărâre.

-Doar probează-le pentru mine, te rog! se milogeşte folosind o față îndurerată.

    Îmi mijesc ochii dând drumul unui concurs de privit pe parcă aș fi un copil. Pleoapele mi se îngreunează ca la scurt timp să clipesc cedând.

-Fie, accept într-un final.

-Mersi, murmură mulțumit.

     Oftez apucând brațul de rochii intrând cu greu în cabina de probă. Apuc prima rochie.
 
     Nick va fi mai fericit ca niciodată. Rochia este una dintre cele alese de el. Parcă aș fi o centuristă.

       Îmi strecor trupul cu grijă în rochia strâmtă. Materialul se oprește cu jumătate de palmă sub fese arătându-mi picioarele lungi, iar decolteul oferă sânilor o formă perfectă.

-Nu îmi place Nick. Arăt ca o prostituată, bombăn spre fericirea şatenului.

-Taci și ieși. Nu mai comenta, mi-o taie el mai încântat ca un copil în dimineața zilei de Crăciun.

   Ies din cabina de probă scoțând pe rând câte o parte la corpului. Ochii şatenul scânteiesc mai rău ca o stea pe cer când pășesc în totalitate în separeu. Privirea i se plimbă pe toată lungimea corpului meu admirând rochia.

-Julie ajută-mă, te rog! Nu e pentru mine, o rog pe fată dezamăgită de ceea ce porta.

-Nici să nu-ți dea prin cap că vei purta chestia asta, se strâmbă aceasta alături de mama sa.

-Multumesc. Cineva care mă înțelege, mă mir întorcându-mă spre cabină.

-Dar ce are? Mie îmi place, spune Nick.

Timpul a trecut o dată cu probarea rochiilor. Nici una nu m-a făcut să mă simt bine în ea sau cel puțin să arăt decent. Ba erau prea decoltate sau prea mulate. Ba erau prea mari sau prea scurte.

     Am trecut peste părerile celor trei și am pornit singură prin magazin purtând doar halatul de mătase inscripționat cu sigla magazinului. Privirea îmi fuge spre toate manechinele până când o rochie îmi stârnește curiozitatea. Una dintre doamnele prezente în magazin s-a dovedit a fi foarte drăguță și mi-a înmânat modelul.