Domnișoara Moore Vol. I |FINALIZATĂ|

Capitolul 1

          E dimineață. 

     Știu asta pentru că razele soarelui se strecoară ușor pe geam încercând să ajungă la pat, unde îmi îmbrățișează timide pielea fină oferindu-i strălucirea dimineți.

    Azi e luni, cea mai oribilă zi și nu pentru că e pur și simplu luni, ci pentru că ieri vara s-a terminat și azi începe școala și trebuie să mă întorc din nou la liceu. Loc în care trebuie să dau cu ochii de divele școlii, bătăuși și "dragi mei profesori". Oficial îmi vine să mă dau cu capu' de cel mai apropiat perete, dar n-am ce să fac, asta e. Mă ridic ușor în fund, rezemându-mă de spătarul patului amintindu-mi de momentele perfecte și când zic asta vreau să spun ca au fost perfecte din toate punctele de vedere.

-Oh... de ce?! exclam exasperată încercând să mă târăsc până la baie.

      Pun mana pe clanța rece a uși și o deschid cu putere, apoi mă poziționez în fața oglinzii.

-Arăt oribil! spun în timp ce mă amuz de aspectul meu. 

    Trecând peste acest moment îmi prind părul blond și lung într-un coc dezordonat și dau drumul la dus, scap de hainele care au zburat numai decât în coșul de rufe și intru în cabina dușului. Stropii calzi de apa îmi mângâie delicat pielea oferindu-mi o senzație plăcută. Cum am terminat dușul mă opresc din nou în fața oglinzi dezlegându-mi părul și aranjându-l, dar era cât pe ce să uit de rutina mea zilnică ceea ce e ciudat. Așa că pun mâna repede pe rimel oferindu-le genelor mele un pic de răsfăț și ochilor mei albaștri un pic de contur cu ajutorul tușului, iar buzelor niște culoare cu un ruj roz pal. Ies repede mergând  la sertarele cu lenjerie, apoi am dat năvală în șifonier... din care am ales un tricou alb, o pereche de blugi destul de strâmți, apoi dragi și iubiți mei teniși roz ca într-un final  să îmi iau în fugă geanta în care am aruncat două caiete și doua pixuri alături de un caietul meu cu schițe.

-Hai s-o face și pe asta, nu e ca și cum n-am mai fi fost la școală, ce naiba!

Cobor scările în timp ce-mi arunc puțin ochii în telefon ajungând în bucătărie.

-Bună mamă, tată! le spun zâmbind în timp ce-i pup pe frunte.

     Mama numai ce terminase de spălat vasele din câte observ, iar tata citește ziarul bând o cană de cafea în așteptarea clătitelor.

-Bună iubito, spun cei doi la unison. 

     Femeia s-a grăbit să-mi pună în față o farfurie.

-Nu, nu. Nu mi-e foame, crede-mă pe cuvânt! refuz eu cu mâna așezată în dreptul inimii.

-Păi și ce faci acum? Pleci așa, fără să mănânci? spune mama încruntată.

-De ce te uiți așa la mine, nu e ca și când nu am mai plecat! spun râzând. Stai calmă că mi-am luat bani pentru prânz

-Când și de unde? murmură tata.

-Acum și de la tine, chicotesc întinzând mâna spre bărbatul care nu întarzie să-și scoată portofelul.

   Fug repede către ușă văzând că ceasul este 7:35, asta însemnând că sunt în întârziere.

-Vă iubesc, le spun celor doi în timp ce trântesc ușa.

   Merg pe trotuar cu caștile-n urechi. Deodată simt cum o mână puternică îmi cuprinde talia.

-Hei Luke,îi spun acestuia în timp ce îi sar în brațe.

Luke e cel mai bun prieten al meu, cred că este singura persoană care chiar mă întelege, parcă suntem suflete pereche. Mereu, încă de la grădiniță am făcut cele mai tâmpite lucruri împreună și am trecut prin multe momente bune și rele. El mereu a fost acolo pentru mine, dar și eu pentru el. Îl iubesc foarte mult. E un tip foarte deștept, amuzant și arată bine, aș putea să zic că e oarecum obsedat de sală, dar nu-i nici o problemă să te intereseze fizicul tău.Trecând cu vederea că este un șaten cu ochi albaștri ce ar face orice fată să se curtremure, dar nu și pe mine cu toate că-i ador.