Fata cu părul de foc (finalizată)

O FĂRÂMĂ DE SPERANȚĂ

    -Toată lumea jos! țipă Jay atunci când roşcata apăsă pe trăgaci.

Zeci de gloanțe se izbeau de pereți, căzând apoi pe jos peste ceilalți. Christian începu să se târască spre ea şi, când ajunse în dreptul ei, o trase de piciorul drept, făcând-o astfel să scape mitraliera încă pornită, iar ea să cadă lovindu-se la cap, în cele din urmă leşinând din cauza impactului.
   Mitraliera începu să scuipe zeci de gloanțe, unele îi nimeriră pe Adam, şi Jay în picioare, pe Christine în umăr, iar pe Xander în inimă, acesta din urmă începând să scuipe sânge. Christian se ridică de lângă Alexis şi fugi spre Xander.

    -Sunați la vreo ambulanță!  le strigă brunetul. Şi opriți drăcia aia!

  Jay se apropie de mitralieră şi o opri, alegându-se cu un glonț care îi străpunse palma, în timp ce brunetul îl trăgea pe Xander până la roşcată.

   
     -Hai, amice! Rezistă! îl încurajă brunetul
     -Cum sunt? îl întrebă Jay pe acesta.
     -Sângerează.
     -Rău?
     -Hai că nu m-am făcut doctor, Jay. Nu e bine niciunul dintre ei. Ați sunat vreunul la ambulanță?
     -Sun eu! îi anunță Christine.
     -Mai repede. Jay, verifică-i pe ceilalți!

Jay încuvință din cap şi se îndreptă spre Damon, verificându-i pulsul.

     -Trăieşte! Dar are pulsul slab. Glonțul cred că i-a perforat un plămân.
     -Bine că nu a mai făcut şi alte victime! oftă Christian. Verifică-i şi pe restul.
     
    Jay îi verifică şi pe ceilalți, Adam fiind singurul care era în şoc. Fratele lui tocmai a fost împuşcat în inimă. Fratele lui... Restul se alesese doar cu îmuşcături în picioare sau în umeri.

      -Răni minore! strigă Jay.
      -Vino aici! Xander pierde mult sânge! se panică Christian. 

   Toți fugiră spre el, creeând un scut în jurul celor doi răniți. Adam îşi luă fratele de mână şi îl strânse tare, începând să plângă.

     -Rezistă, frate! Rezistă!
     -Adam...şopti Xander.
     -Nu vorbi! începu şatenul să plângă şi mai rău.

  Toți ceilalți începură să plângă, ştiind că ambulanța va ajunge mult mai târziu.

    -Lex cum se simte? întrebă Christine.
    -Tot inconştientă! îi răspunse Christian. Ştiți foarte bine că o să internez într-un sanatoriu de nebuni, da?! Aşa că să nu aud comentarii. Când ajunge ambulanța, ea va lua direcția spre sanatoriu.
     -Poftim?! sări nemulțumit Jay. Te-ai tâmpit? Nu o să reziste! O ducem la un psiholog şi gata.
     -Psiholog?! începu brunetul să râdă. Tu eşti prost?! Direct sanatoriu. Fără discuții!

*Peste 2 zile*

   Simțea o durere în ceafă şi vru să deschidă ochii, ca imediat să regrete decizia luată. Durerea se accentuă, şi, instinctiv, vru să-şi ducă mâna spre ceafă, dar simți dureri în zona încheieturilor. Încercă să se elibereze, dar mai mult se enervă. Deschise ochii şi se panică la vederea curelelor, ce îi strângeau încheieturile şi gleznele.

     -Nu! Nu! Nu! deveni agitată.

   Îşi smuci încheieturile, dar fără reuşită.

     -Aaa! țipă ea nervoasă.

  Începu să tragă şi mai tare de curele, cu toate că pielea din care erau fabricate îi intra în carne, făcând-o să țipe şi mai tare, ca într-un final să le rupă. Nervoasă şi confuză, desfăcu rapid curelele de la glezne. După ce se eliberă, se aşeză la marginea patului şi cercetă camera. Albul era singura non-culoare care predomina în încăpere şi deja o ardeau ochii de la atâta lumină. Constată că singura piesă de mobilier era patul pe care stătea. Ce naiba? Văzu o uşă în stânga ei şi se decise să afle ce era în spatele ei, ridicându-se brusc de pe pat. Proastă mişcare. În secunda următoare, picioarele începu să i se clatine, ca în final să cadă jos. Se chinui să se ridice, sprijinindu-se de pat. La naiba! Probabil a dormit prea mult! Îşi târî picioarele spre uşă şi apăsă clanța, intrând într-o baie simplă, dotată cu o chiuvetă, o cabină de duş şi o toaletă.  Unde se afla? Ce naiba se întâmplă? Intră înapoi în încăpere şi căută cu privirea vreo fereastră. Simțea că se sufocă şi începu să se învârtă în mijlocul camerei. Simțea cum pereții se apropie, iar durerea din piept se accentuă, făcând-o să țipe.