Fata cu părul de foc (finalizată)

JOCURI PERICULOASE

*continuare JOACA*

   Era terifiată de felul cum corpul ei răspundea fiecărei atingeri. Prea rapid. Fără să îşi dea seama, brunetul o întoarse cu fața spre el. Îi putea observa ochii brunetului cum strălucesc,cum poftesc . Inchise ochii când acesta îşi apropie fața , sprijinindu-şi fruntea de a ei. Îi simți respirația fierbinte pe piele ca imediat după să îi simtă buzele umede peste ale ei. Dar nu durară decât trei secunde. Trei secunde care nu îi ajungeau. Vroia mai mult. Sufletul şi corpul ei aproape țipară când Andy întrerupse contactul. Îşi deschise ochii şi îl observă rânjind.

   -Masa este gata.

Alexis îl privi buimacă. A trecut prin avalanşa de sentimente doar pentru a fi chemată la masă?

    -Mă auzi?! Am spus că masa este gata! strigă brunetul.
    -Te aud, fraiere! Nu era nevoie să țipi! strigă şi Alexis în timp ce se îndrepta spre bucătărie.
    -Ba era nevoie! Eşti cam surdă de felul tău. Sau trebuie să îți desfunzi urechile? o luă el peste picior.
     -Hai că deja întreci măsura. zise ea oprindu-se din mers.
     -Aşa şi? Uită-te la fața mea! Arăt de parcă îmi pasă?

Alexis se făcu toată roşie la față şi începu să numere în mintea ei , încercând să se calmeze.

    -Pisicuța şi-a muşcat limba...Ce păcat! se prefăcu brunetul dezamăgit.
    -Dacă îți dau una, îți schimb tot viitorul, idiotule!
   -Şii...se pare că nu poți să-ți gura mai mult de 10 secunde. Şi eu care speram ca acest moment de reculegere să dureze cât mai mult! o ironiză el făcându-i cu ochiul.
   -Idiotule, diploma de prostie ți-ai luat-o acum sau ai primit-o moştenire? îi scoase ea limba.
   -Ce drăguț! Mă şi alinți! spuse el şi se apropie de ea. Dar ia spune-mi! Mă şi visezi?
   -Pe bune, narcisistule? Mai degrabă aş avea coşmaruri.
   -Chiar şi dacă ai avea coşmaruri,  tot cu mine ar fi.
   -No că nu cred! Tu eşti prost sau te prefaci?
   -Tu mereu eşti atât de enervantă?
   -Eu?! Enervantă? Mă confunzi cu tine! Hai, ciao! Alexis' s out!

Alexis îşi pocni două degete şi,  după ce se întoarse cu spatele,  îşi dădu părul pe spate precum o divă,  mişcând din posterior . Intră în bucătărie şi se aşeză la masă. Îi privi pe Alexander şi pe Roseline şi îi observă zâmbind. 

   -Ce e? Am ceva pe față sau ce? replică ea în timp ce îşi punea în farfurie o cantitate mare de paste cu ton.
  
Îi văzu cum ridică din umeri şi ,  când să guste din pastele luate cu furculița,  tresări la auzul vocii  brunetului în spatele ei.

    -Nesimțire! Îți spun eu,  frate! Asta este nesimțire! Ce crezi că faci,  slăbănoago, pe scaunul meu?

Alexis lăsă furculița în farfurie şi se ridică încet de pe scaun, întorcându-se nervoasă spre Andy.
    - Scrie cumva numele tău pe el şi nu ştiu eu?
    - Normal că nu. Unde te crezi, puştoaico?  La liceeu? o privi Andy amuzat.
    -Ascultă, copilu'! Cred că suferi de prostie incurabilă! Ar trebui să faci un bine şi să îți extirpezi şi ultimul neuron rămas! Atât timp cât stau închisă aici, fac ce vreau, stau unde vreau, vorbesc cum vreau! Capici? termină ea lovindu-l cu degetul în piept.
    -Copilu' ? Prostie incurabilă? Hai că mă faci să râd! Eşti atât de patetică. Atât de...
    -Gata, gata! interveni Alexander. Ce ați spune să mâncăm în linişte şi după să ne jucăm ceva?
     -Daaa! Vreau şi eu să mă joc! țipă Roseline. Adevăr sau...
     - Bătaie! o întrerupse Alexis, nerupând contactul vizual cu Andy. O să jucăm Adevăr sau Bătaie!
     -Daa! Este mai palpitant aşa! Eu mă bag! strigă Roseline din nou.
    -Scuze,  fato! Dar nu cred că ştii cu ce ce mănâncă bătaia. o sfătui roşcata.