Ea.
O supraviețuitoare a unui sistem infect. Nu a văzut niciodată cum arată libertatea. Tot ceea ce știe e să lupte cu lumea, cu propriile ei sentimente pentru a fii liberă.
Nici un efort nu e prea mic atunci când scopul este liberul arbitru, prop...
Ops! Esta imagem não segue nossas diretrizes de conteúdo. Para continuar a publicação, tente removê-la ou carregar outra.
Supraviețuiește ! Fugi ca să îți salvezi pielea! Să nu ai încredere in nimeni !
Cuvintele astea mi s-au întipărit adânc în minere. Asta e, de altfel ,singurul lucru pe care știu să îl fac dintotdeauna: supraviețuiesc.
Fug de fiecare umbră din trecut, încerc să îngrop orice amintire din acea perioadă. Fiecare ușă încuiată cu lacăte, fiecare atac de panică, fiecare coșmar- le port cu mine.
Mi-am ridicat scuturi și fortărețe în jurul meu ca să pot ascunde undeva adânc tot ce am trăit.
"Viața merge mai departe ", spun unii. Dar eu de ce simt că am rămas pe loc? Oare să fie ăsta blestemul vieții mele? Să fiu prinsă în mijlocul furtunii din capul meu?
Viața mea este și a fost un haos încă din prima clipă. Chiar dacă încerc cu disperare să pun lucrurile cap la cap...Ei bine ... Niciodată nu a mers conform planului.
Îmi trec vârful degetelor peste umărul gol, trasând cu atenția tăietura ce se întinde până între omoplați. E vindecată acum, dar pot jura că pulsează cu aceeași durere ca atunci.
Mă pot numi "supraviețuiroare"? Sau doar încerc să văd partea plină a paharului? Un lucru știu sigur: ce nu te omoară, te face mai puternic.
Acolo unde am trăit nu era nici pe departe locul în care un copil ar trebui să crească , să se dezvolte. Era închisoare mascată sub forma unui orfelinat. Un loc care distrugea orice suflet îi trecea pragul. Personalul? Complet dezintetesat. Unii cu probleme psihice evidente. Noi eram doar niște marionete. Păpuși stricate,ținute în viață doar pentru a fiu torturate. Pedepse. Bătăi. Umilință. Lista poate continua la nesfârșit.
Unii au fost mai norocoși. Au găsit o portiță de scăpare: adopția. Alții au împlinit vârsta majoratului, "vârsta libertății", cum le plăcea lor să o numească .
Îi priveam ca pe cei mai norocoși oameni de pe planetă. Aveau ceva ce noi doar visam: libertatea.
Toate amintirile mi se derulează în minte ca și cum ar fi fost ieri .
Plânsetele ce se auzeau înăbușit din toată părțile, șcârțâitul pardoselii vechi, chiar și mirosul de mucegai ce mi-a rămas imprimate în minte. Exact ca o casetă care se tot repetă, de fiecare dată când crezi că rănile încep să se vindece .
Eu și câțiva din orfelinat am pus la cale un plan de evadare. Unii dintre ei ne-au folosit ca și momeală, fără să gândească ce o să se întâmplăe cu noi.
Chinul ce urmat a fost doar vârful icebergului. Am fost tăiați cu cuțitul, ca niște porci ce trebuie tranșați. Cei care opuneau rezistență erau înjunghiați și lăsați să moară în fața noastră.
"Priviți-vă , o adunătură de gunoaie care fac umbră pământului . Ați vrut să fiți eroi? Să vedem cât de curajoși mai sunteți acum." Acea voce psihopată îmi bântuie și acum visele .
