Impulse

Capitolul 7

"O sa trebuiasca sa-mi explici toate astea." spune mama,lasandu-si sarcasmul la vedere.

Sfarsesc iar adormind pe canapea,trezindu-ma telefonul. Am un mesaj. Numarul nu il am in agenda.

*Hei,esti bine?* scrie in el;

*Cine esti?*

*Sunt Kim. Deci?*

De ce i-ar pasa lui Kim daca sunt bine? Pana la urma,asta s-a intamplat din cauza ei. Daca nu m-ar fii invitat la dans,si daca iubitul ei n-ar fi fost asa grosolan,nu s-ar fi ajuns aici.

*Nu stiu. * ii trimit inapoi.

*Imi pare rau pentru ce ti-a facut Liam.. Se pare ca si-a iesit din pepeni ca am dansat cu tine.*

*Mi-am dat seama. Nu e nimic,oricum faptul e consumat.*

*Da,stiu.. Dar eu nu regret ca am dansat cu tine.*

Nu regreta ca a dansat cu mine? Sa inteleg ca asta a fost planul ei? Ca iubitul ei sa pocneasca in fata mea?

*Aha..*

Urmatoarea zi,m-am decis ca n-am sa pot sa raman acasa. Vreau sa ma vad cu Sonia,sa-mi explice tot ce s-a intamplat. Din pacate,nu pot ezita fara sa-i explic si mamei.

*Poti venii pe la mine? Am nevoie de ajutor cu ranile mele. Nu vreau sa ma prezint asa la scoala.* ii trimit mesaj Soniei;

*Sunt pe drum.* trimite ea.

Dupa aproximativ 20 de minute,usa de la intrare se deschide,Sonia radiind un zambet atunci cand ma vede. Ma intampina intr-o imbratisare stransa,eu returnandu-i gestul.

"Harry,cat ma bucur sa te vad!" spune ea in pieptul meu;

"Si eu ma bucur sa te vad. Acum,hai sa ma ajuti cu fata mea." spun,si ne indepartam unul de altul.

Se pare ca ea si-a adus propria trusa cu machiaje. Fata asta mereu e pregatita.

Ea ma ghideaza spre scaun,asezandu-ma pe el,ea punandu-se intre picioarele mele.

"Incearca sa nu ma faci sa arat ca un clown." ii spun eu ironic.

"Tu taci acolo,si lasa-ma sa-mi fac treaba." raspunde ea.

Tot felul de prafuri se extind pe fata mea. Mainile ei sunt aspre,tresarind de fiecare data cand imi atinge ranile.

Cand termina,ea face din maini in semn de 'voilà!',dandu-mi oglinda ei sa ma privesc. Vanataia de pe fata nu se observa asa tare,la fel si zgarieturile.

Ii multumesc Soniei,ea tragandu-ma intr-o imbratisare inainte de a pleca spre scoala.

Toate persoanele de pe hol se uita ciudat spre mine,atunci cand pasesc spre sala de curs. Kim se afla intr-un grup,ea uitandu-se lung la mine. Bineinteles ca Liam o smuceste cu fata spre el,acesta aruncandu-mi cutite din priviri in semn de 'nu s-a terminat,inca'.

La sfarsitul orelor,ma indrept spre banca din fata scolii,scotandu-mi un sandwich sa mananc. Kim se aseaza pe banca,la o distanta de cel putin un metru.

"Harry..." incepe ea.

"Nu e nevoie. Nu cred ca e in regula sa mai stai prin preajma mea." ii spun eu ei.

"Uite,imi pare rau,bine? Nu stiam ca v-a reactiona asa. " spune ea;

"Cum altfel ai fii vrut sa reactioneze? E iubitul tau pana la urma,e normal sa nu vrea pe altcineva prin preajma ta. Si eu am fost prost pentru ca m-am lasat dus de val si am dansat cu tine!" aproape tip.

"Vrei sa spui ca regreti ca ai dansat cu mine? De ce nu iti convine asta? Altii si-ar da si dintii din gura numai sa danseze cu mine,Harry! Ai noroc macar ca ai scapat,ca Liam nu te-a omorat in bataie!" tipa mai tare ea;

"Da,regret ca am dansat cu tine! Si eu nu fac parte din adunatura de sclavi care stau la picioarele tale,Kim! " ii spun eu.

"Esti un idiot!" spune ea,intorcandandu-se pe calcaie si plecand.

Cum poate ca tot ea sa fie aia cu nasul pe sus,cand astea s-au intamplat dim vina ei? Daca nu era ea,nu ajungeam aici. Pana la urma,a fost doar o bataie. Regret ca am tipat la ea,dar nu mi-a dat de ales.
Ea e obisnuita ca toti baietii sa ingenuncheze in fata ei? Nici in alta viata nu as face-o. Nu ei. Nu merita. Ea are deja un iubit,si eu ca fraierul m-am lasat sedus de ea.

Acasa,mama sta pe canapea,privindu-ma cum ma descalt.

"Ce faci?" ma intreaba ea;

"Ce ti se pare ca fac?! Nu fac nimic,tot ce fac e prost! Eu sunt un prost!" spun si alerg pe scari spre camera mea;

Trantesc usa in urma mea,trantind ghiozdanul pe jos. Ma asez in pat,punandu-mi perna pe cap.