Impulse

Capitolul 2

Marti,ora 7:30

Mă chinui să-mi deschid ochii. Am adormit destul de devreme aseară,dar tot mă simt obosit.
Mă întreb dacă mama a ajuns acasă..

Îmi iau papucii în picioare,deschizând ușa larg. Un scârțâit minuscul iese din aceasta,din cauza ruginii.
Mă duc spre camera mamei. Haine aruncate pe jos,pete de noroi la capătul ușii și câteva cearceafuri aruncate pe podea.
În patul mamei se află mama,cu Robin lângă ea.
Am preferat să închid ușa dezgustat,și m-am îndreptat spre bucătărie ca să iau micul de jun.
Stomacul îmi gârâie puternic,n-am mai mâncat de ieri de când a plecat mama.
Aleg să-mi pregătesc niște clătite din frigider cu gemul de la bunica și o cană de lapte.
După ce termin,mă pregătesc îmbrăcându-mă în pantalonii la dungă și cămașa albă.
Cobor jos,găsind-o pe mama într-un halat alb,cu părul în toate părțile.

"Um.. Neața mamă."

"Bună dimineața,scumpule!" spune ea ,aproape scăpând cana de cafea din mână;

Urmează un moment de liniște. N-am de gând să o întreb pe mama ce a făcut aseară la întâlnirea cu Robin. Nu-mi pasă,atâta timp cât Robin n-o va face să sufere,cum a făcut-o tata.

"Harry,ești bine?" mă întreabă mama rupându-mă din gâdurile mele.

"Da,sunt bine" răspund eu.

"Nu te cred. Vin-o aici."

Palma caldă a mamei face contact cu fruntea mea. O,am febră?
Simt cum micul de jun dansează în stomacul meu,încercând în disperare să iasă afară.
Mă îndrept rapid spre baie,aplecându-mă spre vasul de toaletă. Am niște spasme teribile.
Mama se află în spatele meu,masându-mă și ținându-mi cârlionții de pe frunte deoparte.

"Ce ai mâncat?" întreabă mama îngrijorată

"Clătitele din frigider. De ce?"

"Harry,clătitele alea erau expirate!" aproape țipă mama.

"Of,mă tem că n-ai să poți merge azi la cursuri." spune ea;

"Dar mama,te rog,nu pot să lipsesc!" strig la ea;

"Nu te pot trimite așa la școală! Ești bolnav,trebuie să chem un medic. Uite ce febră ai!"

Mama îmi cuprinde brațul,ajutându-mă să ajung în camera mea.

"Scumpule,te descurci? Te ajut eu să te îmbraci dacă e nevoie." spune mama.

"Mnu,e în regulă." răspund eu.

Îmi dau cămașa și pantalonii la dungă jos,punându-le pe umeraș. Iau pe mine primul hanorac care-mi iese în cale,și o pereche de pantaloni de trening comozi. M-a luat un frig cumplit.

Mă bag repede sub plapumă,simțind cum deja încep să mă încing.

"Doctorul va fii aici în câteva clipe. Te simți măcar mai bine acum că ai vomitat vechiturile alea?" spune mama;

"Nu știu. Am o durere cumplită de stomac și cap."

O bătaie la ușă se aude,pe ea intrând un bărbat de vârstă mijlocie,chel,purtând un halat pe el. Ochelarii lui de vedere sunt situați pe vârful nasului,gata să cadă când ai clipi din ochi. Pe acel halat are un ecuson argintiu cu numele "Dr. Jonah"

"Salut,puștiule. Ce s-a întâmplat?" întreabă cheliosul

"S-a întâmplat că mama nu știe să anunțe că avem mâncare expirată în frigider." spun,și amândoi încep să chicotească.

"Bine,deci să înțeleg că ai mâncat ceva stricat?"

"Așa se pare."

"Și după ai vomitat tot și ai făcut febră?"

"Da."

"Hm.. Cu siguranță e doar o indigestie,din moment ce ai mâncat ceva stricat. Doamna Styles,i-ați făcut fiului dumneavoastră vaccinul anti-gripal?" întreabă cheliosul;

"Vaccin anti-gripal? Nu cred că i-am făcut așa ceva. Fostul doctor de familie nu a zis nimic legat de asta." răspunde mama;

"De aceea are spasme,doamna Styles. Norocul dumnevoastră este că am tot ce e necesar pentru vaccin la mine. Vaccinul e obligatoriu,doammă."

Doctorul scoate o seringă subțire din geamantan,urmat de un ac cam cât degetul de mare. Acesta introduce un ser în seringă.
Mă uit la mama,și pare la fel de îngrozită ca și mine.

O pișcătură îmi înșfacă tot brațul. Nu e o durere insuportabilă,dar nu suport că doctorul introduce serul așa lent în mine.
Îmi simt brațul imobilizat după ce acesta scoate acul din pielea mea.

"E totul în regulă acum. Doamna Styles,haideți jos să semnăm actele și să negociem suma. Fiul dumneavoastră are nevoie de odihnă." spune cheliosul în timp ce iese din cameră.

Un grup mare format din băieți și fete ,bine făcuți,cu tatuaje și piercinguri s-au adunat în jurul meu. Simt cum mă fac unul cu pământul. Mă simt înșfăcat,nu pot să fug.
O umbră,ce pare a fi de femeie, apare în fața mea. Palma ei rece face contact cu pielea obrazului meu,imediat eu căzând la pământ.

"Cine te crezi,a? Ești doar un șoarec mic ce-mi calmă aiurea pe teritoriu!" spume umbra feminină.

Toți încep să huiduie,să strige să mă mai lovească odată.
De ce sunt așa laș? De ce nu pot să mă ridic în picioare să o bat?
Îmi simt picioarele lipite de sol.

"Aa..jutor!" e tot ce îmi scapă printre buze.

"Ești un rahat. Nu meriți să trăiești!" strigă unul dintre tipi.

Piciorul ei urma să facă contact cu stomacul meu

Mă trezesc brusc din somn. A fost doar un coșmar. De ce naiba sunt pe podea?

Încerc să mă ridic,dar instinctul nu mă lasă. Mă simt amorțit. Brațul încă mă doare de la vaccin,nu pot depune efort în el.
Cu mâna dreaptă încerc să mă ridic de pe podea,dar eșuez la podea.

Mama intră disperată în cameră,trântind ușa în urma ei.

"Harry,ești bine?Am auzit țipete de aici." întreabă mama speriată.

Nu știu cum mă simt. Mă simt neutru,adică nici bine,dar nici rău. Spasmele m-au mai lăsat. Am avut și coșmarul ăsta,sfârșind pe podea. Al naibii vis și al naibii vaccin.

"Da..cred. Am avut doar un coșmar." spun imediat.

Mama mă ajută să mă pun dinnou în pat,trăgându-mi plapuma până la gât. Încerc să adorm la loc,dar nu pot. Mă uit la tavan ca și cum aștept un răspuns,și nimic.

Simt cum mă încing sub plapumă,picături mici de transpirație traversându-mi întreaga față. Părul îmi stă lipit de frunte,făcându-mi părul mai cârlionțat.

Cobor jos,în speranța să o găsesc pe mama. Dar spre păcatul meu,nu e nimeni în casă.
Mă duc în verandă să iau o sticlă de apă rece,iar pe masă răzesc un bilet de la mama în care scrie:

*Robin pleacă într-o excursie la pescuit de 3 zile,și m-a invitat și pe mine. Scuze că a trebuit să aflii așa,dar e totul în regulă. Sună-mă dacă ai nevoie de ceva. Semnat,mama*

Super. Acum o să stau singur pentru 3 zile.
Îmi dau seama că mama ține la Robin,dar nu e corect să mă pună pe mine pe al doilea loc. Și nu spun asta dând de bănuit că sunt gelos,pentru că nu sunt,dar nu mi se pare corect.
Lăsând astea la o parte,ies afară în speranța a găsi ceva de făcut azi.
În fața ochilor mei,un lamborghini negru își face apariția pe șoseaua din fața casei mele. Din ea coboară un tip și o tipă. Îmi ia câteva secunde numai holbându-mă la mașină,dar după un moment îmi dau seama că acea tipă este tipa care a intrat în mine ieri din greșeală. Ochii ei fac contact cu ai mei,privindu-mă cu suspiciune,până când tipul o apucă de talie și o apasă într-un sărut de el.
Privirea mea se pierde undeva în asfalt,întrând în grabă înapoi în casă.