Impulse

Capitolul 6

Persoana ma intoace cu fata la el,dandu-mi nenumarate palme peste fata,sangele meu lipindu-se de palmele lui.

"Nemernic imputit! Crezi ca poti sa-mi furi iubita?! Te omor!" striga Liam.

Fara sa constientizez,Zayn si cu Louis trag de Liam,luandu-l de pe mine.
Kim priveste socata spre mine,aproape parand ca da sa planga,dar in loc de asta,fuge spre iubitul ei,ea soptindu-i ceva,el uitandu-se cu rautate la mine, iar ea cuprinzandu-l in brate.

Sonia se indreapta spre mine,captandu-mi cu bratele soldurile. Ea ma ajuta sa ma deplasez spre baie,punandu-ma cu fata la oglinda. Fata mea arata oribil. O vanataie mare imi impanzeste jumatate din fata,si din cealalta jumatate curgandu-mi sange din zgarieturile ce se extind pe fata mea. Buzele mele sunt umflate, iar pe gatul meu fiind cateva zgarieturi si vanatai mici.
Sonia imi curata ranile,soptindu-mi de mai multe ori 'totul o sa fie bine'.

Nu pot sa cred ce tocmai s-a intamplat. Capul ma doare prea tare ca sa analizez mai mult situatia.

Sonia imi cuprinde soldurile dinnou,ducandu-ma spre masina ei.
Cand ajungem,ea ma ajuta sa ma dau jos din masina,ducandu-ma spre usa. Ma trantesc pe canapea,la fel si ea.

"Vrei sa raman aici cu tine pana vine mama ta?" intreaba ea;

"Nu.. Multumesc mult ca m-ai ajutat si ca m-ai adus acasa." ii spun cu vocea ragusita;

Imi indrept gleznele in speranta de a ma putea ridica in picioare,dar picioarele mele o iau la goana,cazand pe jos. Sonia scoate un chicot,si apoi ma ajuta sa ma ridic.

"E clar. Voi sta cu tine indiferent de vrei sau nu." spune ea monoton; "Vrei sa vorbesti despre ce s-a intamplat?"

"As vrea. Dar nu pot sa procesez totul acum." ii raspund,ducandu-mi palma spre ochi.

Ea da drumul la televizor,ruland canalele unul dupa altul.

"Pot sa iau ceva de imbracat de la tine pana vine mama ta? Rochia asta e cam stramta pe mine." spune ea,privind cu atentie rochia ei superba.

"Desigur. Camera mea e a doua usa pe dreapta." spun,ea dand aprobator din cap ,urcand scarile.

Dupa cateva minute,ea se intoarce cu un tricou alb simplu de al meu,si o pereche de pantaloni de trening largi,fiind oricand gata sa cada jos de pe ea.
Ea ia locul de langa mine,luand telecomanda in mana.

"Al naibii,ai numai lucrui de tocilar acolo." spune ea,intorcandu-si capul spre mine.

"O s-o iau ca pe un compliment." raspund eu,ea afisandu-si zambetul cu gropite;

Sfarsesc adormind pe canapea,la fel si Sonia.
Usa de la intrare se aude,insemnand ca mama a ajuns.
Eu deschid ochii lenes,uitandu-ma spre ea.

"Harry! Ce ai patit?!" tipa ea ingrijorata,Sonia tresarind de pe canapea.

Mama vine grabita spre mine,punandu-si mainile pe genunchii mei.

"S-a lovit." spune Sonia,vazand ca eu tac.

"S-a lovit? Unde,cand,si cum? Si de ce asa de rau?" pune mama o mie de intrebari;

"Nu stiu. A spus ca nu-si aduce aminte exact ce s-a intamplat. Eu doar l-am ajutat sa vina acasa,si am ramas cu el pana la sosirea dumneavoastra." spune Sonia.

"O. Ei bine,multumesc de ajutor,atunci. S-a lovit tare?" intreaba mama.

"Suficient de tare incat s-ar putea sa aiba o comotie,dar e in regula." spune Sonia,gangurind.
Ea isi ia rochia si pantofii,ducandu-se la baie,in timp ce mama priveste cand spre mine,cand spre ea. Clar trage o cocluzie proasta acum,mai ales ca Sonia imi poarta hainele.

"O,scumpule..imi pare atat de rau." spune ea,ducandu-si palma pe obrajul meu invinetind,eu tresarind putin din cauza durerii cauzate.

Sonia se intoarce de la baie,lasandu-mi hainele impaturite dezordonat pe canapea.

"Sa ma suni cand poti,bine?" ma intreaba Sonia. Eu dau aprobator din cap,ea iesind si inchizand usa in urma ei.