~ MY BOYFRIEND IS A STAR~ (MY B.I.A.S )

~Capitolul 3~

  - Taekwon sunbae?! întrebă Min şocată. Tu... tu cântai atât de frumos? Min era fericită că a găsit această parte sensibilă a noului ei amic.

El îşi duse mâna la ceafă şi nu răspundea. Era ruşinat că această fată îi descoperise slăbiciunea... una dintre ele.

Min, cu permisiunea lui Taekwoon, îi făcuse câteva poze la pian, în întuneric. Era perfect pentru tema pe care a primit-o.

„Singurătatea" este subiectul care le-a cerut profesorul să îl abordeze, însă nu le-a dat niciun fel de indiciu, lăsându-i să dea frâu imaginaţiei. Lui Min îi plăcuse această idee pentru că aşa poate să exprime cât mai liber sentimentul de singurătate, aşa că îşi propuse să facă fotografiile încât să emoţioneze privitorul.

Cei doi ieşiră la lumină, în curte şi se aşezară pe o bancă.

- Mâine vrei să mă ajuţi dacă ai timp? Am nişte idei pentru fotografii, spuse Min zâmbind cu multă căldură, ceea ce îl făcu pe Taekwoon să simtă siguranţă. El nu e foarte vorbăreţ. E timid şi tăcut şi tot ce nu poate spune, totul pune în muzică. Pare rece şi neprietenos, însă ascunde o persoană foarte sensibilă ce are multă afecţiune de dăruit.

- Unde...

- La turnul Namsan. E unul dintre locurile mele preferate şi unul dintre cele mai potrivite pentru a face fotografii bune.

- Bine...

- Ne vedem mâine acolo? Sau mergem împreună până acolo?

Min vroia mult ca Taekwoon să aleagă prima variantă, cu toate că îşi repeta în gând: „Suntem doar prieteni şi el mă ajută... doar atât!"

- Ne întâlnim... acolo, spuse el încet.

- Bine! spuse Min ridicându-se de pe bancă. Telefonul ei începu să sune. Îi făcuse cu mâna lui Taekwoon şi plecă.

Chiar după ce plecă Min, un grup de fete se întorceau de la meciul de fotbal, oprindu-se brusc vazându-l pe Taekwoon.

Taekwoon se uita în partea în care plecă Min, meditând.

Grupul de fete fug spre el chicotind.

- Oppa, de ce nu ai fost şi tu să joci? spuse una din fete miorlăindu-se. Taekwoon nici măcar nu o băgă în seamă.

- Oppa, vrei să iei prânzul cu noi? sări altă fată cu părul prins în codiţe legate cu funde mari şi roz. Taekwoon îşi puse căştile în urechi şi plecă de lângă grupul de fete.

De ce nu pot să fac aşa şi cu ea? se gândi el oprindu-se pentru câteva momente din mers.

- Ce frumos e! E aşa de simpatic când face pe durul, spuse una din fete cu vocea piţigăiată.

Taekwoon se simţea ciudat, cum nu s-a mai simţit până acum. Îşi duse palma la frunte. Nu avea febră, însă simţea că arde.

Ziua următoare cei doi se întâlniseră la turnul Namsan, unul dintre cele mai frumoase locuri din Seul.

Taekwoon mergea cu mâinile în buzunar, în urma lui Min, care se uita uimită la peisajele care îi înconjurau. Aproape la fiecare pas făcea câte o fotografie.

Min găsi locul perfect pentru a face câteva fotografii.

- Urcăm în vârf? Putem vedea oraşul de acolo.

Taekwoon se uită cu ochii mari la Min. Acolo se duceau doar cuplurile...

- Te rooog! spuse ea.