Karma Dragostei 💙

Capitolul 14(partea a 2)

Spital🩵

Zgomotul de frânare a provocat un țipăit teribil care despica urechile. Alții care au văzut această mașină intrând cu viteză s-ar fi gândit că este instantaneu un pacient de urgență și terapie intensivă. Totuși, asta nu se potrivea cu realitatea. Tarn, pacientul regal, a fost uimit. Odată ce a reușit să-și recapete cunoștința, și-a prins inima și și-a simțit întregul corp de parcă ar fi vrut să verifice dacă este încă bine. Ei bine, brațele, picioarele, simțul lui de percepție, toate erau la locul lor.
-Sfinte sisoe... Simțea de parcă i-a fost luat spiritul de la el. Phaya și-a condus mașina chiar mai repede decât Dominic Toretto...

(😅😅😅😅bietul nostru Tarn și-a văzut viața trecând  pe lângă urechea sa cu Phaya Toretto la volan)

— Coboară, se cutremură Tarn, privind înruntat la bărbatul cu faţa severă, care deschise uşa maşinii înainte ca Tarn să-şi dea seama.

Tarn a coborât din mașină, a lăsat pe cealaltă persoană să închidă ușa, a încuiat vehiculul cu telecomandă și a intrat împreună în spital.

-Stai... Acesta este spitalul unde lucra P'Mhor, nu?

Phaya l-a dus pe Tarn la camera de urgență. A spus asistentei câteva fraze despre starea lui Tarn și apoi asistenta l-a luat pe Tarn să stea pe o targă goală.

-Vă rog să așteptați o clipă. O să chem medicul să vă vadă. Se pare că rana trebuie cusuta, a spus asistenta.

-Poți să-l sun pe doctorul Ticharuj pentru mine? Îl cunosc. Spune-i că mă numesc Phaya...a spus Phaya cu o voce liniștitoare.

Atitudinea lui politicoasă a făcut-o pe asistentă să roșească și să-l privească uimită. Ea a dat repede din cap și a părăsit camera.

-Rănirea mea nu este nimic gravă. De fapt..

-Trebuie să fii cusut. Cum ar putea să nu fie grav!?

-Și... Și de ce trebuie să fii atât de dur!? Încrucișându-ti brațele, privindu-mă ca un godzila.

-Ce e cu tine? Trebuie să fii atât de supărat? Eu sunt cel care este rănit, nu tu.

-Pentru că tu ești cel care este rănit, de aceea sunt supărat! Nu mai interveni așa niciodată.

Phaya vorbi pe un ton rece.

Tarn a rămas fără cuvinte.

— Dar asta a fost o urgenţă... a argumentat Tarn cu o voce plictisitoare. Din senin, simţea complet speriat de Phaya.

Privirea aceea pătrunzătoare îl privea de parcă ar fi comis o crimă gravă.

— Tu ești cel care m-a sunat?

Vocea profundă și blândă vorbea cu înfățișarea unui medic într-o haină albă care ținea în mână trusele de pansament. Tarn și-a mutat privirea alternativ spre Doctor și Phaya. Ceea ce l-a încurcat și mai tare.

-Oh.

Ticharuj a dezvăluit un zâmbet slab și l-a rugat pe Tarn, pacientul, să-și întindă mâna, în timp ce Tarn se întoarse spre Phaya și întrebă cu voce joasă.

— E ruda ta?

— Nu. Doar o cunoştinţă.

În realitate, nu avea deloc nevoie să se încurce cu cealaltă persoană dar era ceva ce nu putea rezolva ca om. Prin urmare, Phaya și-a pus oamenii să-l găsească pe tânărul doctor pe nume Ticharuj și să-l contacteze după ce a reușit să găsească numărul Doctorului, nu au vorbit prea mult. Cu alte cuvinte, nimeni nu a spus nimic. Și Phaya a fost primul care a tăiat tăcerea.