Karma Dragostei 💙

CAPITOLUL 8 Capitolul: Hero [Vanvisa]

Departamentul de Investigații Speciale.

Tarn s-a oferit să o ducă pe doamna Meena în celula de detenție. El a observat-o de aproape, dintr-un punct de observație. Arăta ca o femeie pudică, care purta o fusta maro lungă până la genunchi , o cămașă bej cu mâneci lungi și purta ochelari. Hainele ei o făceau să pară mai în vârstă decât ar fi trebuit să fie. Tarn a urmat-o până la celulă. Ofițerul a deschis ușa pentru a o lăsa să intre.

  - Doamnă Meena, vă rog să vă odihniți aici pentru o vreme.

Meena s-a întors spre Tarn. Era de fapt o femeie frumoasă, dar îi lipsea vanitatea cosmetică. Dacă se uita la el cu nepăsare, oamenii puteau să nu-i observe privirea plăcută ascunsă.

  - Cât timp trebuie să stau aici?

A întrebat cu o voce tremurândă și cu pupilele tremurânde. Expresia ei teribilă se rătăcea ca și cum ar fi fost mereu preocupată de propriile gânduri.

  - Până când vom putea lua o decizie.

Meena a plâns, lacrimile vărsate umezindu-i colțul ochilor.

- Crezi ce ți-am spus, nu-i așa?

Tarn a privit-o și a rămas nemișcat. Nu a dezvăluit dacă o găsea demnă de încredere; i-a oferit doar un zâmbet ușor și a explicat.

  - Așteaptă doar până când vom putea aduna toate dovezile...  

-Dar eu nu am nici măcar una! Nu am nicio dovadă pe care să o arăt! Persoana aia a luat totul... ticălosul...

Și-a ridicat ambele palme pentru a-și acoperi fața și a gemut.

  - Te rog, ia-o mai ușor. Vom investiga până când totul va ieși la iveală și îl vom aduce pe adevăratul criminal în fața justiției.

Tarn și-a pus mâna pe umărul ei și l-a strâns ușor. Meena și-a ridicat privirea și a afișat un zâmbet sarcastic.

  - Știi la câte a trebuit să mă gândesc înainte de a-mi face curaj să mă predau la poliție? Mi-a fost foarte greu să-i înfrunt și să-mi mărturisesc vinovăția în fața tuturor, dar nu mai pot suporta această nebunie.

Vocea ei tremurândă a bolborosit toată angoasa pe care nu o mai putea tolera. Chinul, teroarea, a provocat trei zile și trei nopți neîntrerupte de insomnie.

Meena s-a întrebat iar și iar dacă gestul ei a fost cel bun, deși își spunea că acest om merita să fie ucis de ea. Cu toate acestea, Meena s-a răzgândit în cele din urmă, pentru că nu putea deveni surdă la vocea ei morală interioară. Ea a ieșit în față și a făcut mărturisirea la poliție, chiar dacă poliția i-a spus că nimeni nu-l putea opri pe el sau pe ea. Cu toate acestea, Meena a vrut să arunce zarurile și să facă ceea ce trebuie, asigurându-se că persoana care îi injectase coșmarul teribil în viața ei va plăti pentru crima sa.

  Meena a intrat în celulă și l-a privit pe Tarn cu toată atenția ei. Expresia lui a devenit mai calmă decât fusese cu o clipă în urmă. L-a întrebat pe Tarn pe un ton solemn.

  - Domnule detectiv, dacă cineva ar venit și v-ar salvat....ți-ar fi oferit șansa de a scăpa de cineva care ți-a greșit, obligându-te să îl ucizi și să îl torturezi pe acel om, chiar dacă nu ai vrea niciodată să o faci. Ce ați face? Ai vedea că propriile tale sunt pline de sânge.

-Au fost acțiunile tale justificate? Și acest salvator ar putea fi văzut ca un erou care ți-a dat curaj?

"....." Tarn nu a răspuns.