Karma Dragostei 💙

CAPITOLUL 7 :Erou [Ucigașul predat poliției]

Dosar de caz: SIO1

De ce trebuie să mă îndepărtezi? Luang Pu.... De ce nu pot să știu și eu? Eu am fost cel care la adus pe Phaya aici.

Se gândi Tarn în timp ce ascultă  la ușa de lemn cu sprânceana ușor încrușată, deoarece nu putea auzi clar vocea slabă care venea din interior. Când ușa s-a deschis, Tarn aproape că a căzut la pământ. Din fericire, a reușit totuși să-și mențină echilibrul. Tarn ridică privirea și îi zâmbi lui Phaya.

— Ai terminat de vorbit? întrebă Tarn cu o voce slabă.

Era destul de jenat să fie prins în flagrant de persoana dinăuntru. Phaya aruncă o privire plină de reproș către Tarn, dar totuși se dădu deoparte pentru a-l lăsa pe Tarn să intre.

- Tarn, intră Luang Pu l-a sunat.

Tarn a intrat în grabă și s-a așezat.

-Luang Pu despre Phaya...

-Când te întorci la muncă de data asta, fii atent...

Vocea lui Luang Pu mai avea un sentiment de calm. Tarn îşi strânse buzele şi ascultă cu atenţie.

- Nu te lăsa purtat de complezența ta până când nu pierzi contactul cu atenția

Tarn îşi coborî faţa, cu mâinile încrucişate în semn de respect, în timp ce îşi încorda urechile.

— Da, voi ține cont de asta.

Luang Pu și-a fixat privirea asupra micuțului său novice , știind foarte bine cât de liniștit era discipolul său răutăcios. Indiferent de cât de intensă a fost cererea lui, cel mai bun lucru pe care îl putea oferi era o mână de ajutor. Luang Pu s-a întors să scoată ceva din geanta sa și  le-a întins fiecăruia dintre ei o grămadă de bani curați și îngălbeniți.

- Te rog, amintește-ți cuvintele mele. Numai atenția și înțelepciunea ta te vor elibera de plasa karmei. Continuă să faci fapte bune pentru a continua să câștigi merite.

Luang Pu a făcut o pauză înainte de a-și întoarce privirea către Phaya.

- Folosește-ți faptele bune ca apărare și, în cele din urmă, totul va cădea la loc.

Phaya a rămas nemișcat gândindu-se profund la învățăturile lui Luang Pu. Înseamnă că Luang Pu i-a rezolvat deja toate îndoielile anterioare.

- Da. Te rog, nu-ți face griji, Luang Pu. Tarn nu ar comite niciodată vreo faptă greșită.

Luang Pu și-a lăsat ochii pe Tarn înainte de a-i închide treptat și de a-și relua starea de meditație. Tarn și Phaya au făcut schimb de priviri, au dat din cap, au adus un omagiu și au plecat din  chilia călugărului. În spatele celor doi tineri polițiști, la ușa principală a apărut o siluetă aurie luminoasă. Bărbatul, măreț și înalt, avea un ten asemănător cu fânul proaspăt cules, era împodobit cu podoabe aurii debordând cu pietre prețioase roșii sânge. Stătea nemișcat, radiind o strălucire furioasă în timp ce se uita la vechea ușă de lemn până când aceasta s-a deschis, dezvăluind în interiorul unui om sfânt care se scufunda în adâncurile meditației.

- Te rog să nu te amesteci în chestiuni care nu sunt ale tale.

Phaya racni cu o voce profundă, severă și imperioasă. Ochii aceia furiosi străluceau .

- Am făcut-o doar din simțul datoriei. Consider că este necesar.

Figura ascetică a răspuns pe un ton calm.

- Datoria? Sau chiar vrei să te îndoi? Fără tine, el s-ar fi întors în vremurile de altădată să locuiască cu mine.. Anterior, când mi-am unit ambele mâini pentru a evoca ritualul de recuperare a spiritului, am fost aproape de a-l realiza. sosire și obstrucție, venerabil călugăr, această sarcină s-a dovedit nerealizabilă.