A fost odată ca niciodată că dacă nu ar fi fost nu m-aș mai regăsi pe aici,să îmi aștern gândurile pe ecranul unui telefon crăpat întrucumva ca mine,cred.
Defect sigur,da.
Să tot fie un martie 2020,sa tot fie o seara plictisitoare și să tot fie o aplicație de dating.
Nu că ar conta dar într-un București aglomerat și haotic și în cel mai delăsător sector din oraș.
Așa s-a nimerit.
Toate faptele sunt reale,doar unele elucubrații personale pot devia de la realitate clar,cum prezint lucrurile din perspectiva mea,in mod clar intervine subiectivitatea.
Îmi amintesc ziua aia c
a și cum o retrăiesc,era un film de genul Ziua Cartiței,sau ceva,in care tipul retraia pe fiecare zi,aceleași lucruri.
Pai mai nene,să retrăiești același sentiment din senin că viața ta nu va mai fi niciodată aceeași,apoi sa retrăiești ziua aia,e o binecuvântare și un blestem in același timp.
De ce?
Pai de abia mă apuc de zis,iar până la final e cale lungă.
Te invit in sufrageria sufletului meu,de pe vremea in care inca mă puteam defini "normal",deși si asta e un lucru aproximativ relativ.
Zicea el Bukowski:
"iubesc oamenii,dar sa fie la un kilometru distanță",nu voi cauta citatul de lene,dar cândva aveam in comun cu omul ăsta pasiunea pentru alcool și femei de moravuri ușoare.
YOU ARE READING
Obsesie
Non-FictionAtunci când instinctele sunt mai puternice decât rațiunea,poți da cu piciorul căii către ceea ce senzitiv simți că îți doreai... "Iar dacă vreodată ai iubit și te-ai rupt în bucăți mii,ai trăit mai mult decât ai crezut,sau poate ai vrut să știi..." ...
