Obsesie

Nu te căutam,dar te-am găsit...

"Sunt un om ciudat",îmi zic în timp ce îmi vărs într-un pahar de Coca-Cola niste Jack Daniel's si îmi aprind a mia țigară.

"Ești în orașul care nu doarme niciodată ,cu adevărat,la 2 stații de centru vechi,iar tu stai ca un lake flaușat in casa,pe balcon să privești cum zboară ciorile si alte orătănii care si ele au o viata sociala mai frumoasă decat a ta".

Se spune că oamenii care vorbesc singuri sunt inteligenți,de asemenea că cei care înjură des la fel.
Pai eu sunt Einstein îmi zic iar tot eu pentru mine.
"Numai gânduri tâmpite ai tu,bai baete bă"

După vreo 11 ani in fața unui cuptor,cred că e natural să dispară din neuroni,plus vârstă,pana mea.
Am zis altfel,dar deh,hai sa nu injur macar in cartea asta.Recuperez in celelalte.

Mă arunc în pat precum o gimnasta minim profesionista și îmi apuc de urechi telefonul mai vechi decât mine și mai spart,cel puțin momentan.
Activez locația și îmi apare o notificare:Match cu Raluca19.
Intru pe profil,studenta la drept,auzi.
Exotică,un pic cam,profil neverificat,ori e vreo balenuta,ori e tip,ori trans ceva,dar oricum plictiseala e mare așa că hai sa ii scriu ceva.Sau mi-a scris ea?

Fuck,i don't remember.

Ideea e ca eu făcusem profilul ăla pentru că aveam gânduri de scris o carte despre o tipă pe care avusesem eu big crush,huge one daca e sa fiu sincer.Nicidecum de agățat,de abia îmi căutam bucățile de puzzle ca sa încerc sa dau un sens vietii,dupa o perioada intensă de susuri si josuri.
Că doar de aia stăteam ca șobolanul in casa sâmbătă seara în loc să fiu în club unde îmi era menirea ca om liber după vreo 9 zile de sclavageala la rând.
Da,sunt și proști din ăștia care lucrează 9 zile la rand.Multinaționale,aia e viețile mele,nu toți se nasc bogați.Iar aia care da,să fie fericiți și sănătoși!
Aparent tipa era interesată de cartea asta,pe care nu o voi mai scrie niciodată:)
Uneori vorbesc cu mine și în timp ce scriu,precum cazul de față.
Dar hai sa fim sinceri.
Ce regreți mai mult?Ceva ce ai făcut?
Sau ceva ce nu ai făcut?
Poate că acum mă alint,mă răsfă,dar daca e sa fiu sincer cu mine din nou,aș reface tot de fiecare data,până la ultimul pas.
Poate că nu identic,poate că nu tot,poate că nu pentru atâta timp,poate că...
Ne-am vorbit preț de câteva ore bune,mi-a vorbit despre ea,pasiuni,hobby-uri,conversație pe chillax,a mers bine cu sticla de Jack,am reușit să o dobor până la 3 când ne-am zis noi "hai că mai vorbim,daca e"
Poate că era sticla,poate că era tăcerea aceea ciudată a orei 3,dar ceva in mine a simțit că nimic nu o sa mai fie vreodată la fel.
Era o piesa a lui Vlad Dobrescu,o las atașată,in ea se spune că "la ora 3 ne dăm reset la cip,gen" ei bine nu știu dacă are legătură,cert e că din seara aia ceva in mine s-a schimbat,sau urma să schimbe.

Adorm cu gândul că sunt 35 de ani de agitație,îmi dau rewind la viață,decid că ficatul meu este profesionist la cât de extrem de treaz mă simt și că ceva sigur nu e în regulă cu mine,unde intra atâta tutun și alcool si totuși sa par mai sanatos decât cei care baga sala as a daily basic.
Asta ar fi fost un semn bun sa dau un google pe chestia asta,dar din păcate o sa descopăr pe propria piele și de ce-ul,dar despre asta,într-un capitol viitor.