Cyber Grief

Capitolul II

        Efectul undei trece, iar Morana, Erin și Max ies din ascunzătoare echipați pana în dinți cu arme

- Bun. În zona noastră nu mai există niciun polițist șef. Mai sunt trei în toată capitala. Fiecare merge așa, eu ma duc un Nord, Max în Vest și Morana în Sud. Avem șase ore la dispoziție, așa că trebuie să ne grăbim

- Am înțeles, să trăiți! Spune Max făcând salutul militaresc

        Cei trei se despart și merg în locurile desemnate de Erin. Morana ajunge destul de repede cu ajutorul puterilor sale în sudul Kievului. Peste tot era plin de cadavre de civili și câteva se polițiști. Aceasta ia piesele polițiștilor și cauta în continuare secția zonei.

        Totul era distrus, tencuiala și vopseaua de pe pereții clădirilor acum pustii sau pline de cadavre și vegetație uscată era aproape inexistentă, lăsând la vedere cărămizile roșiatice si schelele acestora.

        Isi deschide ecranul VR să caute locația secției pe hartă. Avea de mers încă trei străzi. Închide ecranul și o ia la pas printre blocurile gri și decojite și corpurile neînsuflețite, putrezite și arse de radiatii a ceea ce a fost civilizație înainte de război. Pe drum s-a mai întâlnit cu niște polițiști pe care i-a spintecat imediat și a luat orice piesă care era funcțională și de bună calitate.

       La un moment dat primește un apel de la Max

- Hey, pe unde ești?

- Sunt aproape de secție, am mai luat niște piese de la polițiști. Astea ce le-am luat acum par noi, cel mai probabil au fost fabricate recent. Ne uităm acasă la ele. Tu ai ajuns?

- Da, am mai găsit doua cipuri la fel ca primul

- Două? Înseamnă că aici sunt toate. Alan a spus că scria pe fișier 5 din 8. Avem acum 3

- Cel mai probabil tu și Erin o sa le găsiți pe restul rapid. Hai ca te las, vin polițiști

       Apelul se închide, iar Morana isi continua drumul. Într-un final ajunge la secție, omoară toți polițiștii pana la șeful secției. Intră in birou și îl găsește stând pe scaun. În secunda următoarea îl recunoaște pe șef. Era acela care ii omorâse mama. Un val de amintiri o izbește pe Morana, tremura din toate încheieturile și respira sacadat.

      Adrenalina însă avea altceva în plan. Își pierde controlul și intră spărgând ușa în biroul șefului. Acesta se sperie și cade din scaun, iar când se ridică o vede pe Morana și o recunoaște

- Oh, ia uite cine e aici. Fata lui Kalyna, ce mare ai crescut, credeam ca ai murit și tu

      Morana îl prinde de gât și îl izbește cu putere de perete de se și se aude cum craniul acestuia a trosnit

- Așa îți saluți tu unchiul?

- O să saluți tu moartea când termin cu tine! Spune Morana răstindu-se la el cu vocea distorsionată

       Ochii ei devin roșii, sclerotica neagră, venele de sub ochi ii devin foarte vizibile, iar colții aceștia cresc și ii sunt mai ascuțiți ca de obicei. Își scoate lama din brațul ei și începe să-l înjunghie și sa-i rupă membru cu membru ca un animal carnivor care își mănâncă prada proaspăt prinsă.

       Ii scoate organele și le face bucăți și ii sparge orice os care ii iesea în ochi. După ce termină cu el, găsește încă doua cipuri. Le pune în buzunar, apoi iese din clădire și cu viteza luminii se întoarce la ascunzătoare. Când ajunge acolo, Alan, Creed și Axel se uită la Morana ca boul la poarta nouă