🂱 𝑀𝑟. 𝐵𝐴𝑁𝐺 🂱 ᶜʰᵃⁿⁱⁿ

33 I want to make him show his colors

Inima i se rupea în bucăți de fiecare data când îl vedea plângând și mai ales știind ca e din cauza lui. A ajuns sa dea jos barierele din jurul inimii sale atunci când e cu cel mic. A reușit sa găsească cheia unui singur lacăt spre inima lui Chan și a ajuns sa treacă de bariere.

☁︎

Chan a plecat la munca lăsându-l pe Jeongin singur în patul rece și gol. Acesta se trezi și el după 10 minute după ce Chan a plecat. Nu se obosi sa se ridice din pat. Bucătarul a început sa lucreze din nou dupa mirobolanta pauza în care na mai făcut-o.
O bătaie în ușă la făcut atent, a zis un simplu și răspicat întra încă uitându-se cu ochii în tavan.

"domnule Jeongin doriți ceva? Am făcut micul de jun"

"manacal tu" ii spuse acesta scurt nu se obosea sa mănânce, sa bea ceva, sa se ridice din pat.

"nu pot sa fac asta"

"atunci arunca-l nu îmi e foame"

Ii spuse cel mic. Bucătarul iesi iar Jeongin doar se întoarse pe partea cealaltă închizând-și ochii. Voia sa adoarmă și voia s-o facă pentru totdeauna,, voia sa stea departe de Chan, își va îngropa sentimentele și nu le va mai dezgroapa niciodata. Voia să-și pună capăt zilelor. Se simțea fără sens, fără niciun rost pe acest pământ, tot ce făcea Chan era sa ii dea speranțe false Crezând ca și el îl iubește asa cum o face cel mic. Crezând asta în continuare tot ce face este sa se rănească pe el însuși.

Sa ridicat din pat și sa dus pe balcon inspirând aer curat. Voia atât de mult sa iasă afara din casa, sa mai ia aer și poate sa se mai imblimbe și el. A fost atât timp ținut încât simțea ca va înnebuni.

Jeongin aka Innie pov~

Inspiram aerul curat care îmi invada nările. Aerul rece se lovea ușor de bratele mele iar vântul era unul acceptabil, soarele de pe cer strălucea extrem de frumos și parca ma invita sa ies afara..stateam în casa,asta era singurul lucru pe care îl făceam cu excepția când ma duceam cu el la cumpărături. Dar niciodată nu am mai fost sa ma implimb sau sa vad lumea de afară.

Mă întorc înapoi în dormitor închizând ușa balconului și apoi ma urc înapoi în pat. Nu îmi era foame însă nu voiam sa ma ridic de aici. Voiam sa stau și sa dorm, și sa nu-l aud pe Chan când vine, sa nu-l privesc și sa simt ca îl vreau și ca îl doresc. Sa ma uit în ochii lui și iertandul pentru fiecare cuvânt sau propoziție dura pe care mi-o spune. Sa ignor sclipirea din ochii mei atunci când îl privesc , sa renunț la ideea de a-l săruta atunci când îl am aproape și cel mai important sa renunț să-l iubesc

El nu o face,insa eu am continuat sa sper la ceva ce nu poate fii adevărat, eu pentru el nu am existat niciodată, doar ii plăcea sa ma vadă dominat și sa se joace cu mine. Poate ca asta va face și de acum în colo, monștrii nu au sentimente ei sunt făcuți sa se joace cu sentimentele Crezând întotdeauna ca pot sa aibă controlul asupra oricărui lucru ce mișună în jurul lor. Dacă eu n as fii el pe cine ar mai comanda, cu cine s-ar mai juca și cine l-ar mai fii iubit ca prostul. La cele doua întrebări am răspuns însă la a treia mie greu sa cred ca altcineva  îl poate  iubi cum o fac eu. Sufletul lui ascunde multe lucruri însă nu vrea sa arate asta și nici n am degand să-l oblig s-o facă. Nu vreau sa ma strecor în inima lui asa cum el sa strecurat în viata mea și a reușit sa o răstoarne cu susul în jos creând un paradis ordinar în care nu știu dacă trăiesc bine sau nu. Vreau să-l am aproape și sa nu-l părăsesc dar ceva îmi spune ca nu vreau sa fiu călcat în picioare, nu vreau sa fiu păpușa lui, vreau sa fiu parte din viata lui. Să-l iubesc asa cum nimeni nu a știut sa o facă. Vreau să-l fac să-și arate culorile.

Insa la cei bun când el e absorbit doar de trecut

Scuzați greșelile gramaticale ❤️❤️🤦🏼‍♀️