21 𝙔𝙤𝙪 𝙬𝙖𝙣𝙩 𝙖𝙩𝙩𝙚𝙣𝙩𝙞𝙤𝙣 ?

63 7 7
                                    

Aᴜᴛᴏʀ ᴘᴏᴠ:

Cel mic era intrebator ,Chan se comporta foarte ciudat cu el si nu stia de ce ,pana la urma nu credea ca a facut ceva gresit si nu ii intelegea intentiile lui Chan..se comporta aproape ca in prima zi cand el venise pentru prima dat in casa lui ,dar defapt parca si atunci se vomporta mai frunos ca acum..

"nu am patit nimic" ii spuse cel mare inca cu ochii in telefon nebagand-ul in continuare in seama si concentrand-use pe discutia pe care o avea cu tipa ,Jeongin  nu a renuntat si se tinea de capul lui Chan sa-i spuna aceeași întrebare.. Dece se comporta asa? Se saturase  la un moment dat și sa urcat deasupra lui Chan luându-i telefonul din mana și ii ridica mâinile deasupra capului.. Insfarsit era atent la el, se uita la el încruntat dar și surprins în același timp pana când cel mic și-a dat seama în ce poziție se afla..

"ce crezi ca faci prințesa?.." ii spuse acesta vizibil puțin nervos.

"vreau sa te fac atent la mine..e atât de freau sa îmi daa și mie putina atenție..?" ii spuse acesta cu o fata de cățeluș, cel Mare nu se topi ba din contra și trase mâinile dintre ale lui Jeongin.

"vrei atenție?" ii spuse Chan sigur pe el

"d..da"

În secunda următoare acesta se trezi pus în pat cu Chan deasupra lui imobilizat din toate punctele de vedere. Se citea o urma de frica pe fata lui Jeongin probabil ca nu trebuia sa scoată pe gura ceea ce tocmai a zis..sau nu trebuia sa acționeze în acel fel, acum nu-mi avea c-un sa iasă din căcatul în care tocmai sa băgat. Cel Mare îl privea intens în ochii începând sa se apropie de gatul acestuia depunând mici săruturi crea ce celui mic nu putea sa ii spună ca nu ii displăcea pur și simplu era ceva neexperimentat, ceva ce nu a primit decât de la cel Mare..Chan se gândi umpic să-l sperie totuși poate data viitoare nu-l va mai deranja din ceea ce făcea. Nu ii plăcea sa fie deranjat dar ii plăcea sa fie tachinat și ii plăcea să-l vadă pe cel mic cerând atenție din partea lui. A coborât în jos spre pieptul lui trăgând umpic de tricoul acestuia deplasându-se săruturi pe clavicula apoi pe piept își strescurase mâinile sub tricoul lui plimbandule umpic însă a renunțat ..

Cu ochii la cel mic acesta deschise gura sa ii spună ceva dar nu știa ca poate chiar el va regreta ce ca spune.

"nu-ți uita locul prințesa, nu ești nimic aici, nimic pentru nimeni și ca să-ți reamintesc pot face ce vreau cu tine oricând vreau"

Ochii lui Jeongin s-au încețoșat umpic de la lacrimile ce stăteau sai curgă pe chip. Nu știa la ce se gândea, pana la urma asta era Chan, nu la cumpărat să-și clădească o familie cu toate ca pana acum a fost pâinea lui Dumnezeu cu el de-acum încolo cine știe cum o sa se comporte. Putea sa se aștepte la ce e mai rău sau mai bine din partea lui.

A ieșit din gânduri când ușa sa închis puternic iar Chan sa făcut nevăzut din camera. Și-a șters lacrimile și sa dat jos din pat ducându-se la baie. Se uita în oglinda la el și la ce a ajuns defapt, daca asa era sa trăiască de-acum încolo atunci mai bine își punea capăt zilelor, însă asta nu era o soluție
momentan, va găsi el o cale de scăpare sau cel puțin asa vrea sa creadă. E înconjurat de tot, de el, de viata lui, de Chan, nu putea gândi rațional, poate se duce mintea lui prea departe, poate se înșală și comportamentul lui e doar pe moment, poate are probleme și nu știe cum sa le rezolve, niciodată nu știi ce se afla în sufletul unui om pana la urma nu? Aparentele înșală dar aparent ceva îl tine pe Jeongin sa nu sară de la balcon și să-și pună capăt la zile..o fii el și faptul ca e prea tânăr sau o fii Chan și propriile sentimente?






























Ignorați greșelile, poate vi se pare scurt dar Credeți-mă ca nu e scurt, am scris 725 de cuvinte..
LOVE YOU STAY'S ❤️

🂱 𝑀𝑟. 𝐵𝐴𝑁𝐺 🂱 ᶜʰᵃⁿⁱⁿ Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum