🂱 𝑀𝑟. 𝐵𝐴𝑁𝐺 🂱 ᶜʰᵃⁿⁱⁿ

29 𝙂𝙞𝙫𝙚 𝙢𝙚 𝙖𝙩𝙩𝙚𝙣𝙩𝙞𝙤𝙣

Dimineata incepe pentru amandoi. Sufletul lui Jeongin era in cea mai mare dilema posibila, însă doarme prea bine ca să se ridice sau sa deschidă ochii măcar. Chan dormea buștean langa el...jeongin decide sa deschidă ochii pana la urma și se uita la Chan care dormea ca un ursuleț. Își duse mana pe abdomenul lui trecând lin cu ea pe acesta..arata demențial se gândi Jeongin. Era învelit pana la brâu, cu parul ciufulit în toate direcțiile..asa da priveliște..

Se ridica din pat sau cel puțin încerca să se ridice din pat. A fost prins de mana de către Chan care la tras înapoi lipindul de el.

"bună dimineața prințesa" ii spuse acesta dându-i șuvițele rebele după frunte.

"Neața" cel mic nu avea nicio expresie însă știe ce sa întâmplat aseară. Oficial nu mai era virgin..Chan sa ținut de cuvintele pe care i le-a spus.

"unde credeai ca fugi? După tot ce sa întâmplat aseară nu mai poți fugi de mine nici doi metri sub pământ" ii spuse acesta privindu-l în ochii.

"nu încercăm să fug, voiam sa ma duc sa fac un dus și micul de jun..si poate și o cafea"

"fără cafea"

"dar am 18 ani"

"n ai nevoie de cafea ca să te trezești. Ma ai pe mine și crede ma sunt mult mai bun decât o cafea ca să te trezesc. Am mai multe metode de a te trezi" ii spuse dându-i un sărut scurt pe buze acestuia.

"vreau sa ma ridic Chan"

"bine, du te tu fa un duș și eu ma duc și fac cafea și micul de jun"  spuse Chan și se ridica din pat ducându-se la dulap și lua de acolo o pereche de pantaloni de trening imbracanfui și ieși din camera.

Jeongin se ridica și el.. Sa dus și a luat un tricou lung de a-l lui Chan și a plecat la dus..

Apa curgea pe corpul lui..gândurile ii erau împrăștiate iar totul se rezuma decât la o singura persoana. Chan a reușit sa ii dea mințile peste cap lui Jeongin și se ura pentru asta. Se uraste ca a permis ca Chan sa ii între pe sub piele pana ia ajuns la inima. Încă nu era clar de sentimentele lui.. Totul era prea încurcat, prea complicat iar Chan făcea totul imposibil..pentru cel mic era greu sa iasă la suprafață și nici măcar nu a întrat în apa tulbure. Sa scufundat la mal și nu găsește o cale de scăpare deparca ceva l-ar tot trage un jos.

"you are mine"

Propoziția care ia rămas in cap. Cel mic întotdeauna a fost a lui..insa e jucăria lui, marioneta lui..si cam atât, Chan nu ar putea simți din nou ceva pentru o persoana, nici măcar nu a dat semne ca ar simți ceva pentru cel mic.

Jeongin iese din dus încă îngândurat, se îmbraca după ce își șterge corpul fraged cu un prosop și se duce la bacatarie unde îl găsește pe Chan acolo sorbind dintr-o cana cu cafea. Se uita pe masa, era un mic dejun simplu dar probabil ca foarte delicios.

Chan se întoarse spre el și sa apropiat de cel mic luându-l și punându-l pe blatul de bucătărie baganduse între picioarele sale. Mâinile de diavol s-au strecurat sub tricou ducându-se pe fesele acestui, iar capul lui sa așezat pe pieptul celui mic.

"arăți ca un copil" adevărul e ca, chiar asa arata, arata ca un copil mic care voia atenție din partea altui copil.

"da-mi atenție" ii spuse cel Mare făcând botic

"ce sa fac? Cum sa fac eu asta?"

"săruta ma. Vreau sa ma săruti". Ii spuse acesta, cel mic se incrunta din nou. Se juca iar cu el? Poate da, poate nu.

Cel mic se apleacă spre buzele lui Chan punându-și mâinile pe fata lui și tragandul întru sărut inocent..cel mare zâmbi în sărut continuând sa adâncească sărutul..

"încă ai rămas inocent și timid"

"nu e adevărat , ce te face sa crezi asta?"

"tremuri la atingerile mele, te faci mic, te înroșești, arăți atât de drăgălaș. Gurita ta încă a rămas neîndemânatica creând niște săruturi care ma fac sa ma excit numai cu gândul ca ești încă neexperimentat. Asa ca spune-mi tu...cum as putea eu sa nu-mi dau seama de asta?

Scuzați greșelile gramaticale ❤️❤️🤦🏼‍♀️