Mișcare Fatală

Capitolul 16

-Nu credeam ca îți va plăcea așa mult, vocea lui Ethan m-a trezit la realitate.

Era acum lângă mine privind și el splendoarea orașului văzut de la înălțime. În luminile difuze care veneau de afară, Ethan arăta și mai divin, dacă asta era cumva omenesc posibil. Toate trăsăturile feței îi erau bine accentuate, iar privirea caldă ma topea. Arăta dumnezeiesc.

-Glumești? Este incredibil... tu locuiești aici?

-Da, pentru mine este o banalitate deja. Dar văzându-te pe tine cat de fascinată ești, cu siguranță voi admira și eu altfel de acum acest peisaj.

-De multe ori nu prețuim ceea ce avem, decât atunci când altcineva ne deschide ochii, am spus aproape în șoaptă mai mult pentru mine.

Am continuat să privesc splendida imagine din fața mea timp în care Ethan mi-a adus un hanorac de al său larg și o pătură, împreună cu o cană fierbinte de ciocolată caldă.

Mi-am tras hanoracul pe mine și am chicotit când am văzut cat de mare îmi era, era aproape ca o rochiță pe mine, dar nu mă deranja. Era atât de călduros și mirosea a parfumul lui, ceea ce îmi plăcea foarte mult.

Ne-am așezat pe o canapea dintr-un colț al livingului care avea priveliște spre oraș. Văzând cat de mult îmi place să mă uit pe geam, Ethan a insistat să stăm acolo. Mi-am luat cana cu ciocolată caldă și mi-am pus pătura pe picioare, iar Ethan s-a așezat lângă mine trăgându-mi picioarele în poala lui.

-Mulțumesc pentru mașină, încă nu am cuvinte, i-am spus luând o înghițitură din ciocolata caldă. Era chiar delicioasă.

-Plăcerea a fost a mea, până la urmă mă consider puțin vinovat pentru ceea ce s-a întâmplat. Și mai mult, nu a fost deloc greu să o repar. Mai greu cu piesele pentru ca acest Mustang este un model limitat. Nu știu cum ai reușit să pui mâna pe el.

-Este de la tatăl meu, singurul lucru care mi-a rămas de la el, am spus simțind cum cuvintele aproape mă îneacă.

-Ce s-a întâmplat cu el? m-a întrebat puțin ezitant fără să mă privească în ochi.

-A murit. Mustangul acesta era al lui, iar după moartea sa l-am luat eu. Când l-am văzut distrus și făcut bucățele, am simțit ca ultima amintire cu tatăl meu s-a năruit și nimic nu ma mai lega de el.

-Chris mi-a spus cat de important era pentru tine.

-Cum ai reușit să îl repari?

-Cu asta mă ocup. Lucrez în garajul de jos, sunt un fel de mecanic.

-Un fel de? am strâmbat din nas făcându-l să chicotească.

-Spun un fel de pentru ca fac lucruri mai mărețe, să zicem așa. Modificări tunning, modare motoare, instalare sisteme NOX și așa mai departe.

-Și vrei să zici ca dintr-un salariu de așa zis "mecanic" îți permiți toate acele mașini scumpe? am întrebat făcând ghilimelele în aer. A început să se tensioneze puțin după întrebarea mea. Poate puneam întrebări prea personale.

-Mai am și alte afaceri, să zicem așa, mi-a zâmbit făcându-mi jucăuș cu ochiul.

-Lucrezi cu Carter? am continuat șirul de întrebări prea personale.