The darkest love

Prolog

Luna (acum 3 luni)

Ultimul lucru pe care ar trebui să îl fac acum e să zâmbesc. Nu zâmbești când stai în fața a trei morminte, care se întâmplă să fie ale părinților și fratelui tău...dar viața face niște glume amuzante.

Acum două zile, singura mea grijă era puiul crud gătit de mama mea, care a dorit să petreacă mai mult timp cu familia și să îi dea o zi liberă Ilariei, bucătăreasa noastră.

Prezent cu noi, a fost și Alessandro, iubitul meu. Ne-am cunoscut acum două luni, dar pot spune că el este sufletul meu pereche.

În Cosa Nostra, dragostea este un lucru rar. Toate căsătoriile reprezintă alianțe și afaceri între familii, astfel încât puterea și banii să se păstreze între noi.

Moartea familiei mele a fost cel mai mare scandal mediatizat în Sicilia. Nu se întâmplă des ca fiul unui membru al mafiei să o ia razna și să își ucidă familia, apoi să se sinucidă.

Singura problemă, e că nu a acesta a fost motivul morții lor, iar eu știu adevărul.

Alessandro, pășește lângă mine, mâna lui odihnindu-se pe partea inferioară a spatelui meu. Nici măcar nu a fost la înmormântarea familiei mele...dar de ce ar face-o, totuși.

Se uită la cele trei morminte și încerc să înțeleg ce se află în mintea lui în acest moment, când îmi dă lumea peste cap încă o dată "Ar trebui să plecăm, Bellissima, zborul spre New York este în două ore și nu aș vrea să întârziem în timp ce ne îndreptăm spre un noi început."

Îi privesc profilul și încă cred că e cel mai frumos bărbat pe care l-am văzut vreodată. Are părul castaniu și ochii verzi în care te pierzi de la o singură privire. Nu este musculos sau corpolent, însă are o structură înaltă ceea ce îi sporește frumusețea. Nasul este ușor strâmb, însă nu îi diminuează aspectul plăcut.

Dar nu tot ceea ce este frumos la exterior este și la interior, iar el mi-a demonstrat asta. Încă am sentimente pentru el, e greu să faci inima să nu mai iubească o persoană, chiar dacă nu a mai rămas nimic din inima mea.

„Pot să mai stau cinci minute, te rog?" îl întreb, știind că nici el nu e atât de impasibil la noi precun vrea să pară, altfel, de ce m-ar lua cu el în New York?

„Sigur, Bellissima, dar nu mai mult de cinci minute." Îmi oferă un sărut în vârful capului și se îndreaptă spre mașină.

În momentul în care s-a urcat în SUV, dau drumul lacrimilor să curgă. Încă nu îmi vine să cred că îmi părăsesc casa și totul pentru a mă muta la New York, împreună cu Alessandro, bărbatul care mi-a răpit totul.

Cu o ultima privire, mă îndrept către mașină și ma urc pe bancheta din spate, lângă Alessandro, în timp ce ne îndreptăm spre închisoarea mea.