Capul mafiei - Prima parte

13

Alexa

M-am trezit singura in așternuturile moi, ma tot trezisem singura in ultimele trei zile. Cris pleca cu noaptea-n cap si venea in fiecare seara târziu. Nu-mi dădea detalii despre ceea ce făcea si nici nu-i ceream.  Pentru mine era de ajuns sa știu ca v-a scapa de lumea asta si vom putea fi împreuna.

Ma găseam deseori visând cu ochii deschisi la cum o sa fie când ne vom trezi amândoi in fiecare dimineața, cum vom lua micul de jun apoi vom petrece toate zilele împreuna , uitând de toată povestea asta cu criminali, traficanți si mafioți.

Ca prin vis m-am ridicat din pat si am mers la dulapul lui Cris , unde pe câteva rafturi îmi aranjasem putinele haine ce le aveam aici. Am apucat prima pereche de blugi si prima bluza apoi am intrat in baie pentru toaleta de dimineata.

Plănuiam sa o ajut pe Mioara prin Bucătărie când sunetul ușilor veni de jos făcându-ma sa tresar ca mai apoi sa zâmbesc cu gândul ca in sfârșit Cris avea sa vina mai devreme.

Am ieșit din camera cu zâmbetul pe buze , aproape dansând când vocile necunoscute veniră de jos m-am oprit in capătul scărilor. Doi bărbați vorbeau in Italiana. Nu puteam sa înțeleg nici o vorba din cw Tutuianu, nu ca știam limba. Instinctiv am dus mâna către buzunarul din spate al blugilor, unde aveam telefononul.

- Bellissima! Supuse cel mai tânăr privind in sus către locul in care eram.  Parli italiano?

Vocea lui era extrem de prietenoasa deșii privirea ii era aspra in timp ce încerca sa ma citească din priviri. Avea un ten ușor închis la culoare, un costum negru , ce probabil costa cât mașina mea. Își ținea mâinile in buzunarele pantalonilor, in timp ce, ce-l ce îl însoțea nu arată cu mult diferit, dar ceva din modul in care stătea îmi spunea ca era doar paznicul celui mai tânăr. Ce întrebase era probabil ceva ce majoritatea oamenilor puteau sa înțeleagă.

- No! Am răspuns cu seriozitate.

- English!

- That one, yeah!

Își ridica mâna si o flutura către el invitându-ma jos. In timp ce incepu sa-mi explice cine este intr-o engleză mai mult decât perfecta.

- Ma numesc Maximo. Max, e mai simplu! Sunt varul lui Cris. Probabil nu a apucat sa te anunțe ca venim. Tu trebuie sa fi , Alexa!

- Da! Îmi pare bine. Nu știu când ajunge Cris. Îl pot suna...

- Nu e nevoie! O sa mergem in birou si o sa-l sunam noi.

- Va servesc cu ceva?

- Femeia care lucrează aici...unde e ?

- Probabil in Bucătărie.

- Poți sa o rogi sa ne aducă doua cafele? Si poate vrei sa ni te alături. Mi-ar face plăcere sa discutam.

Nu era nimic la el care sa-mi spună sa stau departe. Nu era genul de om de care sa te temi, din contra, era extrem de  prietenos. Dacă nu as fi știut din ce lume vine nu as fi întârziat atât de mult răspunsul meu.

- Desigur!

Înclina din cap zâmbind apoi se întoarse către cel cu care venise si ii se adresa in Italiana. Am întins pasul către Bucătărie unde mioara avea deja doua cești așezate pe o tava.

- Știai ca vin? Am întrebat agitata.

- Ștefan mi-a dat mesaj acum 10 minute. I-am auzit când au ajuns, dar nu-mi plec sa dau ochii cu ei. Nu vorbesc nici engleză si nici italiana si nu înțeleg ce-mi cer oricum.

- Nu-i problema. Le duc eu cafelele. Ma întreb de ce nu m-a anunțat Cris... am spus îngândurată.

- Probabil nu a avut timp, trebuia sa vin eu sa-ți spun dar am pus repede de cafea. De regula anunța ca vin in ultimul moment, si când spun ultimul ma refer când sunt la doua minute de casa. Cel mai probabil Cris conduce sa ajungă acasă.

- Oare de ce au venit?

- N-am nici cea mai vagă idee.

Mioara turna cafeaua in cești si nu am ezitat sa apuc tava si sa pornesc către birou. Muream de curiozitate sa aflu mai multe depsre familia lui Cris.

Am deschis usa biroului , doar ca sa-l găsesc pe Maximo stand in locul lui Cris la birou, având o arma in fata lui. Involuntar , ochii mei rămaseră câteva secunde pe arma, îndeajuns încât Maximo sa observe si sa o apuce , punând-o apoi la spatele sau.

- Nu am vrut sa te îngrijorez...probabil ca ai auzit multe povesti oribile despre mine...

" Auzit? Nu! Dar imaginat..."

- E in regula...de fapt abea încep sa ma obișnuiesc cu astfel de jucării. Am spus punând tava pe birou.

- Pentru stilul nostru de viața e ceva ce nu are voie sa lipsească...spune-mi , Alexa! Cu ce te ocupi?

- Sunt asistenta.

- O! Super...iubitul meu var te lasă sa muncești?

- Ma tem ca nu are încotro. Maximo rase amuzat apoi gusta din cafea.

- Înțeleg cine face legea in casa...ca in orice relație sănătoasă, de altfel! Spuse amuzat. Ai fost foarte surprinsă sa ne vezi ...totul in regula pe aici?

- Da! Am răspuns eu bătând genunchii cu palmele si realizând după zâmbetul lui Maximo ca-si dădea seama de minciuna.

Am încercat sa o dreg, vorbind mai calm si încercând sa nu gesticulez prea mult.

- Adică cât se poate de in regula. Cred ca știi ce probleme a avut Cris cu poliția, acum au trecut evident, dar tot îți rămâne teama acolo. Plus ca nu știam cine ești...

- Cris nu te-a anunțat ca vin?

- Nu cred ca a avut timp.

- Înțeleg...pai tocmai din cauza situației cu poliția suntem aici. Sa pune câte ceva la punct..in fine! Asta o sa discut cu varul meu...fraza lui rămas in aer in moment ce usa biroului se deschidea , iar Cris apăru zâmbind forțat. Era clar ca nu-i plăcea aceasta vizita.

Maximo se ridica in picioare zâmbind deschizand brațele si salutându-l in Italiana. Cris ii raspunse apoi se întoarse către mine si ma săruta pe frunte.

- Ești bine?

- Perfect! Îți aduc si ție cafea?

- Nu, nu!

Pentru câteva momente o tăcere apăsătoare se lasă peste încăpere si am simțit nevoia sa ies de acolo.

- Cred ca e cazul sa ma retrag. Am spus zâmbind către Maximo.

- Mi-a făcut foarte mare plăcere sa te întâlnesc, Bellisima!

- De asemenea !

Cris își plimba mâna pe talia mea apoi ma elibera. Am ieșit din încăpere regretând in același moment. Voiam sa știu despre ce era vorba acolo si îmi făceam milioane de griji pentru Cris.