Elodia, Singura Mea Slăbiciune

Chapter 2

  

     - Esti supărată, dulceață? Spune el trăgând fumul de țigară

     - Ce îți pasă ție, întreb privind în gol. Nu mă cunoști.

     - Dulceață, nu trebuie să te cunosc pentru a observa că ești tristă. Ști? Ochii tăi emană frică și cer ajutor. Înțelegi? Spune acesta fără vreo emoție

     - Poți citi omeni atât de bine, dar acum nu funcționează. Ce vei face pentru a nu mai fi supărată? Mă vei lua de soție? Din păcate nu. Nimeni nu primește ceea ce dorește. Spun în timp ce mă ridic

    - Ști ,dulceață? Eu nu sunt nimeni, dar asta este o poveste pentru altă dată. Spune acesta în timp ce se ridică.  Ne mai vedem, spune și pleacă.

        Îmi iau lucrurile și merg spre casă,ziua asta nu fusese așa rea. Rămân gânditoare la tipul de mai devreme. Îmi oferă încredere.

       Intru în duș și las apa fierbinte să îmi invadeze corpul. De ce am ajuns aici? De ce nu am putut să mă prostituez când am avut ocazia. Poate mama ar fi avut o șansă la viață.

       Dimineața mă trezesc simțind o stare de vomă. Merg la baie și ma privesc în oglindă. Am slăbit mult în ultima perioadă, probabil am 38 de kg, dar nu mă deranjează.  Cel puțin pot încăpea în orice haine.

     Cobor jos pentru a pregăti ceva de mâncare.  Pe masă este așezată o scrisoare, nu ma grăbesc să văd ce este pentru că știam deja ce este. În cele mai mai multe cazuri Nataly , tipa ce mă informa cu lucrurile legate de casă îmi adusese scrisoare aseară, cât încă eram plecată.

     ,, Stimate client , ținem să vă aducem la cunoaștere că ați întârziat cu plata casei. Dacă plata nu este achitată până la data de 16/05/2023 vom trimite un echipaj pentru a revendica, casă! "

     O las pe masă.  O sa ajung la disperare cu această casă, dar nu o pot lăsa și oricum nu am unde merge. Voi vorbi la club pentru a face ore în plus , probabil mă vor crede nebună, însă nu am de ales.

     Ora 16:43 , la ora 17:00 îmi încep munca , voi lucra până la ora 5 dimineața, asa am stabilit eu și Aly care mă înțelege cu tot ce se întâmplă. 

   După 3 comenzi o vad pe Aly cum vine grăbită spre mine.

   - Elodia , am nevoie de ajutorul tău, spune aceasta luând mâna mea întra sa.

    Privirea ei Mă speria. Era una de prin care îmi transmitea mii de fiori. Mă regăseam în ea, era teamă.

  - Ce s-a întâmplat? Spun nedumerita încercând să o calmez

- trebuie sa plec urgent, îmi poți tine te implor locul la bară? Un singur dans și în 30 de minute va sosi Kira

   Kira era o femeie plină de viață, cu parul ca focul și ochi ca cerul. Trecuse de prima vârstă, puteai observa după felul în care alegea mereu să tacă pentru a nu porni un scandal.

   Nu apuc să spun ceva că Aly îmi lasa o pungă în mâna și fuge spre ieșire.

  - În 15 minute va sosi momentul surprizei, spune barmanul al cărui nume nu l-am reținut.

   Acum e acum,deschid punga și găsesc o ținută vulgară. Ce era vulgar ? Ei bine totul, de la rochia cu puțin sub fund până la jardeaua neagră din piele.

    Îmi așez ultima mănușă neagră pe mâna și mă privesc în oglindă. Îmi aduc aminte de perioada în care purtam doliu. Sunt îmbrăcată în negru din cap până în picioare, iau masca de pe masă și mi-o așez pe față corespunzător. Măcar nu va ști nimeni  cine sunt.

   Privesc ceasul și vad că mi-au mai rămas 3 minute .

    Hai Elodia, acum ori niciodată!