Mișcare Fatală

Capitolul 11

Mi-am dat ochii peste cap necrezând un cuvânt din ce au spus. Am auzit sunetul clopoțelului semn ca trebuia încet să intrăm în marea sală de sport de alături. Am hotărât să nu intru așa îmbrăcată așa ca mi-am tras repede un hanorac negru larg pe mine și am înaintat grăbită spre sală.

Am intrat în sală așezându-ne în două rânduri paralele. Băieții pe o parte, iar fetele pe cealaltă stand față în față. Apoi am realizat ce se întâmplă, ce căutau cei din ultimul an cu noi? Toată gașca lui Ethan era în sală de sport cu el în frunte și mai mulți băieți și fete de care eram sigură ca erau în ultimul an. Oare eram cumva la clasă greșită? Mi-am întors capul în stânga și în dreapta pentru a mă asigura ca erau și colegii mei pe aici și chiar erau. Deci eram în locul potrivit.

Mi-am mai plimbat privirea prin sală de sport care era destul de aglomerată și am văzut o față foarte cunoscută, dar oare de unde? Unde îl mai văzusem eu pe acest băiat? Parca simțise ca mă uitam la el pentru ca privirea lui s-a intersectat imediat cu a mea și imediat mi-a urcat stomacul în gât, același sentiment neplăcut pe care îl avusesem prima dată când s-a uitat în ochii mei. Trent... libidinosul care a încercat să mă pipăie la ieșirea din lift, atunci când îl văzusem și pe Ethan pentru prima dată. Mi-am întors imediat capul dezgustată, sentimentul pe care îl aveam în stomac îmi zicea ca mai am puțin și vomit. M-am întors cu spatele evitându-i privirea, cu toate ca o simțeam pe mine. Ce bine ca am luat hanoracul pe mine, nu are la ce sa se uite nemernicul.

Apoi ochii mei s-au blocat pe el... arăta ireal de bine. Avea tricoul alb care se mula perfect pe brațele lui puternice, împreună cu o pereche de pantaloni scurți negri care îi lăsau gambele bine făcute la vedere. Batea o minge de basket cu Collins și Mark. Musculatura proeminentă de pe spate se putea distinge prin tricoul alb la fiecare mișcare pe care o făcea. Și să nu mai zic de pătrățele, doamne!  Avea un corp de invidiat într-adevăr. Un corp la care eu mă holbam acum prea insistent, la naiba Milles!

Profesorul nostru de sport se afla între cele două rânduri uitându-se încruntat spre niște liste pe care le avea în mâna, apoi și-a ridicat privirea spre noi privindu-ne serios. Nu părea foarte prietenos.

-Așadar, și-a dres glasul făcându-ne pe toți atenți.

-Și prin urmare, l-a completat Collins făcându-ne pe toți să radem. Încă nu am realizat ca el era bufonul grupului, de fapt dacă stau să mă gândesc bine nici nu îi cunosc foarte bine.

-Ti se pare amuzant bufonule? și-a îngustat profesorul ochii la el și zâmbetul ne-a pierit tuturor.

-Așa mă gândeam și eu, a continuat profesorul odată ce a văzut ca stăteam cuminți toți privindu-l. Astăzi vom face încălzire ușoară și câteva întinderi pentru ca sunteți ai naibii de mulți și nu am chef să-mi bat capul cu voi azi.

Am răsuflat ușurată, sportul oricum nu mai era punctul meu forte de ceva timp.

-Apropo, domnișoara Harrison, aveți vreo problemă cu politica școlii și nu știu eu? a întrebat punându-și mâinile în șolduri.

-Ămm... nu? am răspuns nesigură.

-Lipsa echipamentului de sport duce la detenție și o vizită în biroul directorului în cazul tău, fiind nouă nu cred ca ai vrea sa treci pe acolo prea curând.

-La naiba, am înjurat pe sub mustăți prinzând marginile hanoracului și trăgându-mi-l peste cap. L-am aruncat pe jos lângă mine prinzându-mi firele rebele de păr care au ieșit.

L-am privit pe profesor dându-mi ochii peste cap, după care am auzit câteva fluieraturi din rândul băieților din fața mea. Mi-am întors privirea către ei și mare mi-a fost mirarea când mi-am dat seama ca toți se uitau insistent la mine. Doamne, mă simțeam ca un experiment de laborator pus sub microscop. Mai ales ca idiotul de Trent mă privea aproape salivând, avea o privire diabolică și nici nu vreau să mă gândesc ce era acum în mintea lui.