Întâlnire cu destinul (Finalizată)

Capitolul 11

Atunci când am pășit înăuntru am avut nevoie de câteva clipe ca să-mi obișnuiesc ochii și urechile cu atmosfera infernală care era acolo. Gălăgia și aglomerația se făceau resimțite peste tot și puteai distinge câte ceva doar cu ajutorul spoturilor care făceau un joc constant pe ringul de dans. Oamenii se mișcau necontentit într-un ritm haotic aflânndu-se toți ca într-o transă.

    Am reușit cu mari eforturi să ne facem loc printre grămezile de indivizi care nu păreau să conștientizeze nimic din ce se petrecea în jurul lor. Erau foarte concentrați pe dansul acela pe care-l întrețineau într-un mod dezordonat. Deja mă durea capul și mă tot întrebam cum aveam să rezist măcar o bucată scurtă de timp în hărmălaia asta. Era ceva teribil. Nu cred ca aș fi putut să țin niciodată pasul cu ei, oboseam doar privindu-i.

Într-un final și când aproape că obosisem tot îndepărtând corpuri din jurul meu, ne-am apropiat de bar unde ne aștepta deja Sarah care sorbea de zor dintr-un pahar. Ne-a întâmpinat cu o expresie veselă pe față, semn că era mulțumită de atmosfera din jur.

- Hei, ați ajuns în sfârșit! a strigat ea la noi, chiar și așa de abia i-am perceput cuvintele.

    - Ne aștepți de mult? s-a interesat Mandy așezându-se în dreapta ei, în timp ce eu am ocupat locul din stânga.

- De vreo cinci minute, a încredințat-o ea printre alte sorbituri.     Mi-a făcut poftă cu ce avea acolo încât am comandat împreună cu Amanda, același cocktail Cosmopolitan pe care îl consuma ea. Sarah a făcut un semn și într-o clipă barmanul a fost lângă noi făcându-ne cu ochiul, chestie care m-a dezgustat.

M-am uitat prin jur și nu am putut observa decât oamenii care stăteau ca și noi la bar și făceau conversație, cea mai mare parte dintre ei plictisiți. Unii se străduiau să prostească tinere pe care să le atragă mai apoi în privat la o discuție intimă și personală. Una pe orizontală. Le priveam și îmi era milă de fetele acelea fără aspirații care se mulțumeau cu resturile altora. Bărbații puteau fi uneori mai răi decât animalele de pradă. Cel puțin fiarele sălbatice se luptau ca să supraviețuiască, însă ființele acestea demne de dispreț faceau totul din pură plăcere și se bucurau atunci când profitau de o fată naivă și inocentă care nu reușea să vadă mai departe de un cadou ieftin și niște bani murdari aruncați în silă.

Ochii mi-au căzut pe un tip de vârstă medie, îmbrăcat la costum fără sacou și cravată, și având nasturii descheiați până la mijlocul pieptului său păros, care pipăia nestingherit o fetișcană destul de timidă și jenată ca să poată refuza avansurile lui obscene. Era mult prea tânără pentru el și m-am gândit că o fi vreuna din studentele acelea venite din orașe de provincie în speranța unui viitor și care trebuia să facă neapărat bani ca să se întrețină la facultate. Nu le condamnam, la urma urmei cine eram eu să fac asta, făcusem parte chiar din aceeași categorie la un moment dat!? Știam foarte bine cât de dură era viața cu cei mai puțini norocoși din punct de vedere financiar și că pentru a ajunge să reușești trebuia să fi dispus să renunți la multe lucruri, printre care se număra și demnitatea. Să-ți abandonezi principiile și să te umilești în fața acelor nenorociți crescuți toată viața în puf și care credeau că pot călca pe alții în picioare doar pentru că ei aveau o cantitate mai mare de hârtii valorice.

Când bărbatul i-a pus cu îndrăzneală o mână pe picior și a încercat să o introducă sub fusta mult prea scurtă a acesteia, fata a icnit și a încercat să se retragă din mâinile lui libidinoase. Tipul a insistat plasându-și acum amândouă palmele pe coapsele ei și trăgând-o mai aproape de el. Le-a urcat apoi cu nesimțire pe mijlocul ei plasându-le pe sânii bogați și generoși care se revărsau din decolteul adânc și făcând-o să se simtă ca o marfă gata să fie achiziționată de cel mai josnic cumpărător.