Capul mafiei - Prima parte

5

- Nu înțeleg...se bâlbâi el.

- O torturai! O bateai, o scoteai in curte goală iarna! O tinei închisă aici! Ce fel de om ești ? Despre ce fel de iubire vorbești?! Cum ai put...

Vorbele mele fura întrerupe de zgomotul puternic al ușii de la intrare , iar vocea Alexei răsuna in casa goală si mare făcându-mi sângele sa înghețe.

- Cris! Cristiaaaan!

- Ce dracu...am bolborosind când usa biroului se deschise de perete. De data asta tata fu cel ce sari in picioare.

Alexa stătea in fata mea arătând ca o furtuna. Deșii scunda si aparent inofensiva, privirea ei acum putea trece cu ușurintă la ferocitate. Ce e asta? Cum a ajuns aici si de ce nu știu nimic.

In spatele ei, Alin, cel ce trebuia sa o țină in siguranța ma privea cu regret.

- Ai impresia ca nu pot conduce singura, sau ce? Ai impresia ca dacă nu ești tu cu gărzile tale nu sunt in stare sa ajung acasă?! Urla si gesticula in timp ce tata o privea cu interes.

Expresia lui trecu de la teama de mai devreme la cea obișnuita. O măsura din cap Oana in picioare si știam ca încerca sa pună totul cap la cap. Nu-i lua mult pana zâmbetul de "te-am prins!" Ii apăru pe buzele subțiri.

- Alexa...am început eu dar tata mi-o taie.

- Domnișoara, cum îți permiți sa intri așa?

- Tu sa taci! M-am răstit eu.

Tata își pastra același zâmbet pe buze si se întoarse spre mine.

- Acum înțeleg slăbiciunea ta pentru femeia asta...

Nervozitatea Alexei pierii in secunda in care realiza cine era in biroul mei. Buza ei incepu sa tremure si am traversat biroul ajungând între ea si tata.

- Cred ca e timpul sa pleci!

- Așa...fără sa ne prezinți? Nu asta te-am educat!

Nega cu falsitate si ma batu pe umăr.

- Ba exact așa! Ieși acum!

Ma privi pentru o secunda lunga cântărind apoi ridica din umeri.

- In fine! O sa reluam discuția de mai devreme!

- O! Sa fi sigura de asta!

Ca si cum toate temerile lui dispăruse si nu avea nici o grija înclina din cap spre mine apoi trecând pe lângă Alexa murmura un "mi-a părut bine!" Si ieși din birou.

- Alin?

Bărbatul făcu un pas spre mine cu privirea in pământ.

- Eu...

- Tu de mâine sa nu mai apari pe aici!

- Alin nu are nici o vina! Eu l-am pus sa ma aducă!

- Alin! Ai auzit ce am spus! Poți pleca acum si nu te obosi sa te întorci!

Alexa protesta dar privirea mea rămase pe bărbat ignorând-o complet. Acesta se întoarse fără sa mai spună nimic. Am închis usa biroului întorcându-ma spre ea.