Dar acum nu era momentul. Concentreaza-te, Ethan!
Am luat o patura subtire gasita prin încapere si am pus-o pe umerii lui Milles, astfel acoperindu-i si picioarele, apoi m-am asezat in fata ei pe banca.
Privea intr-un punct fix si era inexpresiva, parca era pierduta in proprile gânduri. Nici macar nu isi dadea seama ca stateam in fata ei.
Vazând ca nu reactioneaza in niciun fel, mi-am asezat mana usor pe genunchiul ei, iar ochii ei s-au ridicat imediat intalnindu-i pe ai mei. Ma privea temătoare și reținută.
-Esti mai bine? Intreb usor si pot vedea ca in urma intrebarii mele, sprâncenele i se unesc si cateva lacrimi mici dau sa cada din nou din frumosii ei ochi.
Vazând asta, m-am apropiat de ea si mi-am pus bratele in jurul trupului ei micut si firav. Ea nu mi-a respins gestul, din contra s-a afundat mai tare in bratele mele încercând sa respire regulat. Cred ca începea sa se calmeze.
In urmatorul moment, usa a fost trântit brusc de perete si Carter a intrat val vârtej in încapere venind agitat spre noi. Milles s-a retras imediat din bratele mele privindu-si fratele care acum era asezat pe vine in fata bancii.
-Carter... vreau acasa, il aud vocea micuta si vad cum ochii i se umplu iar de lacrimi. Cred totusi ca e mai mult decat un simplu soc in urma aruncarii ei in apa.
[...]
MILLES P.O.V.
Mi-am deschis usor ochii simtind mici întepături,
semn ca plânsul m-a extenuat azi. Si nici nu ma mira.
Înca eram afectata de cele întâmplate si partea cea mai proasta e ca nu pot controla asta. Nu tine de mine si nu, nu sunt o nebuna. De fapt, nici nu stiu ce am cautat eu la piscina din moment ce aveam amintiri atât de neplacute cu apa. Apa mi-a luat ce aveam eu mai drag și asta doar din cauza mea. Nici măcar nu trebuia să fiu în preajma ei.
M-am ridicat in fund încercând sa disting ceva prin întunericul care s-a asternut in camera, insa imi era imposibil. Mi-am trecut mâna peste fata de cateva ori, incercând sa elimin disconfortul si ochii rosii pe care mi le-a produs plânsul si m-am întins spre veoza de pe noptieră pornind-o. In camera s-a dispersat imediat o lumina calda si mare mi-a fost mirarea sa vad ca nu sunt singura in propriul pat. Un zâmbet mic mi s-a asternut pe chip cand am vazut-o pe Christine dormind langa mine si capul afundat in perna moale. Apoi mi-am plimbat privirea prin restul încaperii si am putut observa restul persoanelor care dormeau duse, mai putin una.
Carter dormea la picioarele noastre, pe capatul patului, Collins dormea pe covorul alb de langa pat, ier Jessica dormea jumătate pe jos și jumătate întinsă pe o parte a patului, insa Ethan era perfect treaz studiindu-mi fiecare miscare. Era asezat pe fotoliul din coltul încaperii cu coatele pe genunchi si mainile împreunate sub barbie. Chiar si in lumina difuza din încapere, tot arata a naibii de bine. Ochii săi mă străpungeau până în adâncul sufletului.
-Sa stii ca nu ajuti deloc daca continui sa te holbezi, zic cu glas încet astfel încât sa nu-i trezesc pe restul.
-Dar nu ma holbam, asta e nepoliticos. Mai degraba admiram, zice cu un mic zâmbet pe buze, un zâmbet care te putea omori intr-o secunda, iar in urmatoarea secunda sa te readuca la viata fara prea mult efort. Era un bărbat ilegal de frumos și atitudinea pe care o emana te lasa mereu fără aer. Nu mă lăsam niciodată intimidată de niciun bărbat, dar el... îmi făcea stomacul mereu să se strângă când era prin preajma. Până și numele lui îmi făcea pielea de găină, ceva extrem de ciudat pentru mine .
-Sigur, admirai o epava, pufnes ducandu-mi mana in parul lung încercând sa-l descalcesc. Ethan ma privi timp de cateva secunde fara sa zica nimic.
-Vino aici, spune si ma uit confuza la el, dar ma ridic din pat si fac pasi mici spre el incercand sa nu ma impiedic de Collins care mai avea putin si sforaia.
M-am apropiat de el si s-a tras putin intr-o parte a fotoliului, astfel incat sa ma pot aseza pe mânerul fotoliului, iar picioarele mele se odihneau pe sezutul
fotoliului lângă Ethan.
Capitolul 7
Začít od začátku
