Capul mafiei - Prima parte

2

- Te...te sun eu mai târziu! Pa !

Închise telefonul privindu-ma cu panica.

- Ce cauți aici?

- Nu e clar? Am întrebat aratând spre ea.

- Cum ai intrat?

Am scos cheia dinn buzunarul hainei si am aruncat-o pe mica măsuță.

- De unde ai asta?

- Am făcut o copie când te-am adus acasă...

- Cum...?

- Alexa! Am spus enervat ridicându-ma din canapea si făcând un pas spre ea.

Se dadu un pas in spate făcându-ma sa vreau sa lovesc ceva. Avusesem atâta nevoie sa o văd iar faptul ca se îndepărta de mine ma deranja groaznic de tare.

- Vreau sa pleci , Cris!

Ochii ei frumoși aruncau săgeți spre mine si nu era furie , nu era groaza...era altceva in privirea ei...ceva ce ma făcu sa-mi trec privirea peste rochia mult prea scurta. Al dracu de sexi.

- Nu prea cred ca ma vrei plecat! Am spus cu sub înțeles iar ea pufni cu neîncredere.

- Ba Chiar te vreau plecat! Asta e casa mea, nu poți veni aici si intra cum ți se Nazare...

- Tu m-ai forțat sa fac asta!

- Nu-mi aduc aminte sa te fi forțat! Felul in care îmi vorbea nu făcea altceva decât sa-mi facă sângele sa fiarbă.

" Clamează-te , Cris!"

- Ai ideea câți oameni de-ai tatei au încercat sa se apropie de tine in tot timpul asta? De ce dracu nu pricepi si fugi ca o adolescenta?

- De ce deacu' îți pasa!

- Chiar așa! Am izbucnit eu. De ce dracu îmi pasa!

Am pufnit furios si as fi ieșit pe usa in secunda următoare. Doar ca eu știam de ce îmi pasa atât de mult. Toată grija asta a mea fata de ea, urmăritul non-stop, oamenii de pe urmele ei, stresul ca ar putea păți ceva si faptul ca aveam atât de multă nevoie sa o văd însemnau un singur lucru : ajunsesem sa țin la femeia asta. Așa ca unde sa plec?

Văzând ca nu am nici o intenție sa plec își trecu mâna prin parul ei minunat si ma Intreba distanta:

- Bei ceva?

- Vin...mi-am pus deja.

Am urmărit-o cu privirea in timp ce mergea către frigider si își punea un pahar de vin.

- De ce ai fugit așa? Se rezema de blatul bucatariei si lua o gura sănătoasă din vin.

- Am vrut sa iau aer...

- Puteai sa ieși ca omul din club... nu sa fugi ca un dealer de droguri...

Ma privi calma pentru o scunda apoi expresia ei deveni hotărâtă.

- Mi s-a luat. Toți oamenii ăștia ce ma păzesc, camerele de pe hol, ma uit tot timpul peste umăr...

- Vai ce drama! Am spus eu cu falsitate.

Își dadu ochii peste cap si mai lua o gura de vin. Am continuat sa vorbesc apropiindu-ma de ea.

- Nu realizezi in ce pericol ești, bag de seama. Tata e pus pe tine, ai văzut prea multe.

- Si ar trebui sa știe ca dacă nu am vorbit pana acum nu am sa o fac, nu?

- Nu e chiar așa...

- Ce contează...si oricum, ce faci aici?

- Am venit sa ma asigur ca ești bine? Am spus eu însă suna mai mult a întrebare. Nu ai bine voit sa-mi răspunzi la telefon.

- Ma Mir cum de ai numărul meu. Spuse in barba .

- Adică?

- Adică pana acum părea ca nu mai exist...

Un ras amar îmi scapă.

- Acum sunt certat pentru ca nu te-am căutat?

Puteam sa-mi dau seama ca băuse cam mult in seara asta doar după cum zâmbea așa ca i-am luat paharul din mâna.

- Hei!

- Cred ca e de ajuns.

- Nu îmi spui tu mie când e de ajuns!

- Ba da! Mâine intri in tura, ai uitat?

- Bine ca-mi sti tu programul...

- Chiar mai bine decât îți imaginezi!

Își duse mâna către gulerul hainele mele si își plimba degetele in jos si in sus.

- Atât de importantă pentru tine...

Ma privi in ochi si ii puteam citii intențiile necurate. De când plecase ma gândisem constant la ea si nu numai in ceea ce privește siguranța ei ci si la sexul cu ea. Nu am fost in stare sa ma apropii de alte femei in timpul asta, nu in acel fel cel puțin. De o data toate deveniseră total neatrăgătoare in comparație cu ea. As fi dat orice sa o rezem de blatul asta de Bucătărie si sa o iau pe la spate dar nu era momentul acum.

Parca citindu-mi gândurile își retrase mâna si ofta.

- Ești atât de plictisitor.

- Responsabil , vrei sa spui.

- Da...sigur!

Pleca de lângă mine si se îndrepta către usa baii.

- Mai ai de gând sa stai pe aici?

- Nu! Am răspuns cu asprime .

- Noapte buna, atunci!

Intra in baie fără sa ma lase sa mai spun ceva si m-am abținut cu greu sa nu o urmez. Un lucru era clar pentru mine. Nu îmi permiteam sa ma implic in ceva cu ea...nu atâta timp cât lumea mea era ceva ce ea detesta.