Capul mafiei - Prima parte

17

- Ți-a spus ea ?

- Da! Am mințit eu.

Nu o întrebasem pe Alexa de el pentru ca auzisem destule din exterior. Toată lumea povestea același lucru despre trecutul lui. Cum își bătea nevasta si fiica. Nu am vrut sa o întreb de asta, pentru ca știam ca i-a luat mult sa se rupă de viața aia iar amintirea nu-i făcea bine deloc. Mai ales ca practic o luasem din cauza lui.

- Nu a fost niciodată un copil ascultător!

- Si asta îți dădea dreptul sa faci ce ai făcut?

- Nu am făcut nimic! Am vrut sa o dau oamenilor ălora dar mi-a sărit ma-sa in cap...a făcut o criza. In fine!

- Căror oameni?

Se uita la mine întrebător ca si când arcui trebuit sa știu asta. Cui încercase sa o dea?

- Ai spus ca ți-a zis !

- Mi-a zis! Dar nu mi-a zis cui! Am continuat eu sa mint trăgându-l de limba.

- Pentru ca nu știe cui...

- Spune, mizerie! Cui voiai sa o dai?!

Am ridicat vocea sărind in picioare si lovindu-l in abdomen.

- Unor țigani! Avea vreo 15 ani...știi ca ăștia au o problema cu virginele. Dădeau o căruță de bani pe ea , o voia doar pentru o noapte, atât!

Stomacul mi se întoarse pe dos si un alt picior pleca spre abdomenul lui, de data asta facăndu-l sa se înece cu propriul sânge. Tuși încercând sa respire.

- Atât?! Ha! O noapte! Jeg împuțit ce ești!

- Da! Dar n-am dat-o! A început ma-sa sa facă o criza in fata ălora...a zis ca se duce ea! Si am dat-o pe ma-sa!

- Ce ?

Vocea tremurând a Alexiei se auzi din spatele meu făcându-ma sa ma întorc cu ochii Mao către ea.

- Ce cauți aici? Ștefan!

Ștefan apărut din spatele ei cu privirea in pământ.

- Eu am cerut! Eu am vrut sa vin...vorbi fără sa ma privească privirea ei fiind ațintită către Octav ce in sfârșit părea speriat.

- Repeta! Ii cerut Alexa de data asta cu un ton poruncitor.

- Am crezut ca tu i-ai spus lui!

- Nu i-am spus nimic! Repeta ce ai spus mai devreme!

Un zâmbet malefic apăru pe fata omului si simțind nevoia sa o protejez am fa it un pas in fata poziționându-ma între ei.

- Am dat-o țiganilor pentru ca nu a vrut sa te lase pe tine!

- Nimicule! Scuipa ea punându-si mâinile in cap si lăsând lacrimile sa-i curgă pe obraji. Din cauza asta s-a îmbolnăvit mama! Așa a luat hepatita, nu?

Omul ridica nepăsător din umeri .

- Bănuiesc!

Alexa se lasă sa cada in genunchi in fata lui ajungând la același nivel cu el.

- De ce?

- Pentru bani!

- Sa încerci sa-ți dai copilul unor jeguri sa fie violat pentru bani? Cum mai poți sa trăiești cu tine?

- Bine , mulțumesc!

Ok, asta era de ajuns! Am dus mâna la spate scoțând arma. Alexia își mita ochii înlăcrimate către mine si nu m-am putut uita in ei.

- Scoate-o de aici Ștefan!

- Nu!

- Ieși! Am spus cu arma îndreptată spre Octav.

Omul rase sec uitandu-se la mine de data asta.

- Crezi ca sunt singurul care si-a omorât nevasta?

- Nu! Dar tu o sa plătești pentru asta!

- Si Bebe?

- Ce vrei sa spui?

Parul de pe ceafa mea se ridica si am așteptat răspunsul lui cu încordare.

- Ha,ha! Făcu el amuzat. Tatăl tău bun si drept! Ia zi , Cristian! Cum crezi ca a murit Draga de Emma?

- Tu sa nu pronunți numele ei! Am urlat printre Dinți!

- Alexa , ieși!

- Nu ies! Fa-o! Ceru ea cu hotărâre facă du-ma sa îmi întorc privirea spre ea.

- Nu vrei asta...

- Ba da! Fa-o! Dacă nu o faci tu , o fac eu !

- Ștefan!

- Nu! Se ridica privindu-ma in ochi și-i deșii vedeam hotărârea din ei știam ca e ceva de moment. Ea nu era ca mine, ea nu era din lumea asta.

Octav era tacit acum, urmărindu-ne cu privirea si așteptând ce știa foarte bine ca avea sa vina pentru el si probabil ca-i era indiferent cine o face.

Deșii sărise la mine de multe ori, Numindu-ma criminal , nu văzusem niciodată atât ura in ochii ei.

- Fa-o! Îmi spuse hotărâtă.

Ca o ultima încercare de a o proteja am cuprins-o cu mâna stânga , îngropându-i fata la baza gâtului meu. Cu mâna dreapta am ridicat pistolul si am ți tit capul lui Octav.

- Intreba-l de Liviu! Spuse el zâmbind drăcește. Am tras piedica armei gata sa apăs când Alexa îmi striga sa ma opresc.

- Liviu? De ce sa-l întrebe de Liviu? Cine e Liviu?

- Atât am avut de spus. Bebe știe mai multe!

Scrâșnind  din Dinți am strâns-o încă o data pe Alexa la piept si de data asta am tras fără sa-i mai dau șansa jegului sa amâne. Focul de arma o făcu sa tresară apoi incepu sa se agite încercând sa vada. Am scos-o din încăpere fără sa o las.

- Lasă-ma sa văd! Ceru printre hohotele de plâns.

Am lăsat pistolul sa cada pe podea si am strâns-o in brațe încercând sa o liniștesc.

- Nu ai ce sa vezi. A trecut, nu mai e nimic acolo!

- Merita...

- Merita!