Capul mafiei - Prima parte

6

Se așeza pe canapea cu spatele la mine si i-am cerut sa-si scoată bluza. Avea un pansament îmbibat de sânge peste rana. Îndepărtându-l cu grija am realizat ca nu era deloc o zgârietură , ci o tăietura ce avea nevoie de copci.

- Ștefan, asta nu e zgârietură. Ai nevoie de un medic, ai nevoie de copci.

- Exclus!

- Vorbesc foarte serios, este pe punctul de infectare, sângerează si este destul de adânca. In cazul unei Infecții riscul de septicemie este foarte mare, știi asta, nu?

Își întoarse capul către mine.

- Sunt Ok, Alexa. Fa ce poți tu, nu este posibil sa merg la medic. Este o rana de cuțit, vor pune multe întrebări si probabil vor chema poliția.

Oftând lung am început sa dezinfectez rana in așa fel încât sa nu-l fac sa lesine de durere.

- Merita?

- Ce anume?

- Jobul asta, merita? Sa îți Riști viața ? Atât de bine plătește?

- Nu e vorba de bani...e mai mult de atât. Cris e familie.

- Sunteți rude? Am întrebat neascunzându-mi uimirea.

- Nu! Ma rog, nu in felul ăla! Cris m-a scos din ceva foarte grav, atât pe mine si cât pe sora mea. De atunci il consider frate!

- Pot sa întreb ce anume?

Tacu câteva secunde cântărind probabil dacă sa-mi spună sau nu, apoi incepu sa vorbească.

- Intrasem intr-o banda de Drogați, devenisem dependent de heroina înainte sa-mi dau seama ce fac. A fost simplu, pe lângă toată viața de rahat ce o aveam. Nu mi-am dat seama ca de fapt o trăgeam si pe sora mea după mine. S-a îndrăgostit de unul din grupul ăla si a fost dusa in Germania ca prostituata. Nu aveam ce sa fac, nu aveam nici o putere. Apoi am luat o supradoza, am căzut pe o strada. Atunci m-a găsit Cris. Zăceam pe asfalt...m-a luat de acolo, m-a dus la el acasă, apoi când mi-am revenit i-am spus ce s-a întâmplat. Fără ca măcar sa ma cunoască, mi-a adus sora înapoi, s-a asigurat ca are parte de terapie...e bine acum! Este căsătorită, dar numai Dumnezeu știe prin ce a trecut. Am ales sa lucrez pentru el! Nu mi-a cerut asta niciodată. M-a ajutat sa ma las de droguri, nu-mi cere sa fac nimic. Nu mi-am pătat mâinile pentru el , sa știi! Si nu m-ar lasă sa fac asta, dar m-as arunca in fata cui vrea sa-i facă rău. Asta s-a întâmplat cu rana de pe spate...

- A încercat cineva sa-l omoare?

- Are foarte mulți dușmani, mai mulți decât își închipuie...au încercat in nenumărate rânduri sa-i ia viața. Ultima data la o bătaie intr-un club. Voia sa-l înjunghie pe la spate, ne-am luptat cu ei dar eu m-am ales cu asta. O nimica toată! Putea sa fie mai rău.

Am simțit zâmbetul din vocea lui. A zis ca nu si-a pătat mâinile pentru el , deci nu era un criminal?

- Nu ai luat nici o viața?

- Nu! Niciodată!

- Mai sunt si alții ca tine?

- Fiecare are povestea lui, Alexa. Eu am fost mai norocos ,eram încă un puști la vremea aia, Cris era si el mic, dar avea puterea tatălui sau in spate. Sunt criminali printre noi, e drept! Dar Cris, spre deosebire de tatăl lui nu ne lasă sa ucidem , nu ne cere asta niciodată!

- Nu va lasă? O face el , nu?

- Da...si nu! Cris încearcă de mult Timp sa schimbe lucrurile. Însă noi trăim după alte legi. Nu le
Poți schimba, dar poți evita. Dacă este necesar sa ia o viața, o face cu mâna lui.

- Si tatăl lui?

- Tatăl lui e un om foarte crud. A încercat mereu sa-si tragă fiul in lumea asta cu totul. Dar Cris are ceva bun in el, are suflet!

M-am abținut sa nu pufnesc. Nimic nu poate scuza faptul ca este un criminal. Am fost crescută lângă un tata extrem de violent. Am fost bătuta si forțată sa văd cum mama trecea prin chinuri groaznice, iar asta nu m-a făcut sa devin si eu așa! Din contra , m-a ambiționat sa ies din lumea aia si sa nu trec niciodată prin ce a trecut mama.

Uneori ceea ce ești si ceea ce faci nu tine de educația primită, ci de cine ești tu la interior! Totul in viața e o alegere. Alegi sa te comporți bine , alegi sa fii bun sau alegi contrariul. Întotdeauna exista alte soluții , mai corecte si mai drepte! Tine de ce ești tu sufletește orice decizie.

Cris putea sa facă ce am făcut eu, putea sa fuga de viața ce-i era oferită aici, putea sa lupte singur pentru el dacă el chiar avea aceea bunătate in suflet despre care vorbește Ștefan. Cris e un om rău! Crud! Un ucigaș, un infractor si un păcătos!

Rana bărbatului arată mai bine acum, curățata si bandajată corespunzător.

- Trebuie schimbat pansamentul zilnic, si mai ai nevoie si de antibiotice. Se poate infecta oricând.

- Mulțumesc , doamna doctor!

- Asistenta! Pentru puțin !

***

Am fost puțin dezamagita de Conversația mea cu Ștefan. Ma așteptam sa-mi dea de înțeles ca e forțat sa stea aici sau ca o face ca sa-si plătească o datorie. In schimb am văzut ca -i poarta respect celui ce ma răpise.

Nu ma puteam plânge , deșii prizoniera aveam o groaza de libertate între gardurile familiei lui Cris. Tot ce am cerut astăzi mi s-a dat , ba mai mult am primit si haine de schimb pentru câteva zile. Blugi, pulovere , un trening si o pereche de adidași, plus lenjerie intimă. Cumva mi se potriveau toate si deșii erau haine simple , erau scumpe dacă asta avea vreo importantă

Am fost lăsată in Bucătărie, deșii doamna Mioara nu ma lasă singura , probabil temându-se ca avea sa otrăvesc mâncare; ma lasă totuși sa-mi fac de cap. Îmi plăcea sa gătesc, era un mod simplu de a scapă de orice gânduri aveam.

- Ești singura ? Adică nu ai pe nimeni? Ma Intreba femeia ce acum stătea la masa din Bucătărie savurând o cafea, in timo ce eu preparam o crema de ciocolata.

- Nu!

- Ei! Dar cum...ești așa de tânăra si frumoasa...

Am ridica din umeri. Nu eram singura pentru ca as fi fost urata. Eram singura pentru că voiam sa fiu si gura. Relațiile mele erau bazate pe orice altceva decât iubire sau dragoste.

Trăind intr-o familie ca a mea, crescută cu violenta am prins o ciuda pe bărbați. Nu aveam de gând sa ma dăruiesc sufletește cuiva , pentru ca știam ca nu avea sa-mi aducă nimic bun.

Nu spuneam nu sexului, când si când ma mai lăsam agățată dar dispăream a doua zi. Fără a risca sa ma atașez de cineva.

- Ei! Continua femeia de data asta mila revarsadu-i-se din voce. O sa-ti găsești tu! Sunt convinsă.

Nu aveam de ce sa-i dau ei o explicație , nu aveam de ce sa-i spun ca nici măcar nu ma interesa ce spune ea așa ca doar am zâmbit continuând sa-mi văd de prăjitura.

Cris nu apăru pana la ora asta si îmi părea nespus de bine! Sper sa nu apăra deloc si sa ma pot apropia mai mult de Ștefan. Poate voi avea o șansa de evadare.