Asasinul de treflă #2 Seria R4

Capitolul 2 - Nysaa

— Și ai așteptat șapte zile să îți faci curaj?

A pufnit. Eu am înmuiat pensula în albastru marin.

— E mai greu decât credeam să faci asta, a recunoscut ușor jenat.

— Bine ai venit în lumea muritorilor de rând, i-am urat sarcastic.

— Îmi pare rău că te-am lăsat singură. Sper că nu te-ai simțit...

— De fapt, m-am bucurat de ceea ce a avut restaurantul de oferit. Am mâncat foarte bine și m-am relaxat pe măsură.

Pur și simplu a început să râdă. Cu coada ochiului, am observat cum își trecea nehotărât mâna prin păr, apoi a început să se clatine de pe un picior pe altul.

— Știu că ai câștigat turneul și nu ți-am oferit premiul...

— Nu te gândi la tine ca la un trofeu, i-am tăiat din nou vorba. Nu sunt genul acela de femeie.

— Atunci ce fel de femeie ești tu, Nysaa?

M-am întors spre el și l-am înfruntat. Am lăsat ochii să mi se plimbe pe chipul lui. Chip pe care îl vedeam în fiecare noapte înainte să adorm. Atât de mult îmi intrase pe sub piele. M-am pierdut în cristalele de gheață ale ochilor săi și nu mi-am permis să mă las sedusă de frumusețea lui și atracția dintre noi.

— Ar trebui să depui efort ca să afli asta, Alteță.

Nu am stat să analizez cum mi-a primit cuvintele. Am continuat să pictez. Din acest punct deja lucram mecanic, pentru că mintea mea era concentrată toată pe el.

Mi-a prins mâna și mi-a îndepărtat-o de pânză.

— O strici, a şoptit la urechea mea. Oprește-te.

Am inspirat tremurător și acum uram că îmi vedea slăbiciunea. Că putea observa în ce fel mă afecta prezența lui. Putea crede că avea putere asupra mea. Și nu era nimic mai adevărat ca acest gând.

— Ce vrei?

Mi-a tras pensula dintre degete, apoi m-a prins de mână. Am privit înlănțuirea degetelor noastre și mi-am dat seama cu tristețe că nu aveam nicio putere în fața sentimentelor. Nu le puteam controla. Nu aveam cum să interzic inimii să mai bată atât de tare, încât o simțeam în timpane. Nici pieptului să se înfoaie de o explozie de simțuri ce mă sufocau. Nici trupului să mi se înmoaie sub simpla lui atingere.

În schimb, puteam să nu-i cedez lui.

Sau aşa speram.

— În primul rând, vreau să mă privești în ochi, Nysaa.

Și, ca o fată cuminte, i-am dat ascultare imediat ce a rostit cuvintele.

Nu. Nu aveam nicio putere în fața lui. Și el părea să știe asta.

— Știu că ești supărată pe mine și ai toate motivele, a spus în timp ce eu am mijit ochii spre el. Am o perioadă mai plină acum și tocmai am descoperit că nu am nicio idee pentru proiectul la pictură, dar, după ce se vor așeza toate, o să mă revanșez.

A părut sincer. Și am ales să-l cred. Oricum nu prea puteam lupta cu ceea ce simțeam.

Ironic, nu? Cum am ticluit un plan timp de un an pentru a-i atrage atenția și nu a fost nevoie decât de o simplă interacțiune pentru a-mi distruge efectiv legăturile neuronale. Începusem să înțeleg de ce se scurgeau fetele la picioarele lui. Începusem să fiu una dintre ele.

— Aș putea să te ajut cu tema proiectului, m-am oferit din cauza tuturor motivelor menționate anterior. Cunosc un loc ce ți s-ar potrivi perfect.