Dragostea este mai mult decât un cuvânt 💖

Capitolul 64

Lovindu-se tot drumul, Tao Mo a dormit surprinzător și calm. Când trăsura s-a oprit, Gu She a putut auzi chiar și un ușor sforăit.

"Maestru." Ușa a fost împinsă deschisă.

Sprânceana lui Gu She s-a încruntat, iar Tao Mo stătea deja șocat, cu ochii plini de confuzie, iar după un timp îndelungat și-a revenit: "Ah, este aici?"

Hao Guoguo a spus: „Se spune că este aici”.

Tao Mo s-a micșorat și a forat spre exterior, picioarele lui s-au întins afară din trăsură și s-a uitat brusc înapoi la împușcătură: „Sunt un vis sau...”

Gu Ea s-a uitat înapoi la el, nu surprinsă.

Tao Mo a râs dezamăgit și a spus: „Este într-adevăr un vis”. Își întinse picioarele și era cât pe ce să sară în jos, ascultându-l pe îndelete: „Te ajut”.

Un picior a căzut în jos, dar celălalt picior rămâne încă în mașină din cauza acestei sentințe. Drumul ciudat cu doi picioare îl face pe Tao Mo să slăbească brusc. Din fericire, Hao Guoguo stătea lângă el, sprijinindu-l în grabă cu mâna, astfel încât să nu fie salvat de la căderea unui câine să mănânce rahat. Rao este atât de rușinat.

Tao Mo a sărit de mai multe ori cu un picior, apoi ambele picioare au rămas ferme, dar și-a ridicat ochii, dar l-a văzut pe Gu trăgând din trăsură .Poziția lui era elegantă și confortabilă și era aproape diferită de propria lui jenă. Bucuria care ieșea din cap a fost din nou înghețată de decalajul dintre ziua și ziua dinainte era prea cald pentru a acoperi căldura.

Din fericire, Gu Xiaojia nu a fost acolo, nimeni nu și-a luat joc de el și, în cele din urmă, l-a întors calm.

Un grup de trei au coborât pe râu.

Sang Xiaotu a condus trăsura și a urmat în urma lor.

Hao Guoguo a spus: "Nu există țânțari în sălbăticie aici, unde sunt trecătorii? Ca să nu mai vorbim de martor."

Tao Modao: „Poate va trece cineva, sau poate...”

Gu Shedao: „Când a avut loc incidentul?”

Tao Mo a fost foarte memorabil. Și-a amintit acum: „Stăpânul județului a menționat asta când a judecat cazul, era un copil”.

Hao Guoguo a spus: "Ha. Ora trei în miezul nopții, nu a mai rămas nimeni!"

Gu Ea a spus: "De la miezul nopții, nu mai sunt oameni, cum poate pădurarul să țină ambuscadă pe drum?"

Hao Guoguo a uimit, apoi a spus: „Pentru că nu este un criminal adevărat, ci doar un țap ispășitor”.

Gu Ea îi aruncă o privire ușoară.

Tao Mo a spus brusc: „Acesta este punctul îndoielnic al cazului”.

Hao Guoguo și-a reînviat spiritul: „Ce zici de a-l folosi pentru a forța magistratul județului să revizuiască?”

Gu Shedao: „Nu este suficient”.

Hao Guoguo a oftat: "Cine se va întoarce în pustie în miezul nopții? Chiar dacă va veni, mă tem că este ceva de nespus. Unde voi recunoaște?"

Tao Mo a spus uluit: "Nespus? Despre ce nu e de spus?"

Urechile lui Hao Guoguo erau roșii și a spus: "Ficțiunile nu sunt scrise des în miezul nopții și nu este nimeni acolo. Iarba verde este adâncă. Sub luna rece, valurile albe se rostogolesc."

Tao Mo a spus în gol: „Ce legătură are asta cu lucrurile de nespus?”

Hao Guozhi ne susține și nu poate face față, așa că trebuie să se uite la Gu She.