Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
~°Prespectiva lui Seo Ji~°
Tocmai ce se terminase orele și ma indreptam spre casa,deja întunericul apăruse și nu îmi vinea să cred ca am stat la școală 8 ore. La cealaltă școală maxim 6 ore stăteam,dar a fost distractiv deoarece mi-am făcut foarte mulți prieteni și am reușit sa ma înscriu la echipa de baschet a școlii. Acolo voi juca meciuri și ma voi antrena alături de Seungmin și acea fată,Bo ra.
Când intrasem în casă,imiedat m-am îndreptat spre birou pentru a-mi face temele. Iar apoi spre patul meu cel moale,eram foarte obosita și am decis ca de data acesta sa las telefonul deoparte și să mă culc la timp.
Când am închis ochii m-am trezit lângă Felix și el părea puțin surprins ca este aici langa mine. Ne uitam unul la altul și nu spuneam nimic.Trecusera 5 min și eu încercam să rup contactul uitându-mă la lună dar acesta îmi indrepta privirea spre el iar apoi ma sărută scurt pe buze. Nu aveam cuvinte.. din cauza emoțiilor fața mea era roșie iar acesta doar avea un zâmbet pe buze,ciudatul.
Seo Ji:De ce ai făcut asta? Nici măcar nu te plac! minte acesta Felix:Atunci te voi face sa ma placi.. prin orce metoda. Seo Ji:Esti prea ciudat,voi pleca. Felix:Stai,nu am vrut, doar am vrut sa îți spun că am sentimente pentru tine,îmi cer iertare. Seo Ji:Da-mi drumul.
Imediat m-am îndreptat spre părinți mei și le-am spus ca nu ma simt bine și ca as dori sa merg acasă. Ei au fost de acord și au chemat pe cineva sa ma ducă acasă. Stăteam și ma gandeam,admiram peisajul de poveste din masina. Cred ca nu trebuia sa ii spun acele cuvinte dar eram fericita ca ma sărutat,a fost scurt dar drăguț. Nu îmi vine sa cred ca m-a sărutat și atunci un mic zâmbet îmi apare pe față. Nu crezi ca universul ne vrea împreună?
Eram singură în palat,nu era nimeni și îmi era puțin frică,cu cea mai mare viteza ma îndrept spre camera mea dar ma împiedic de covorul cel roșu din mijlocul holului. Atunci mă ridic dar aud cum ușa se deschisese. Îmi vinea să mor mă descalț și cu pași mici mă îndrept spre bucătărie și iau ditamai tigaia.
Vedeam cum se aprindeau luminile pe hol,și cineva anume se indrepta spre mine. Nu ii puteam vedea fața dar îmi părea cunoscut atunci m-am îndreptat spre el și când si-a întors cu fața spre mine l-am lovit cu tigaia fix in picior. Era Felix..
Felix:Au,doare! De ce mai lovit? Seo Ji:Eu sunt cea care pune întrebările aici! Deci,ce cauți aici? Felix:Părinți tăi m-au trimis sa stau cu tine deoarece cei care lucrau la palat și-au luat liber azi și mai mi-au spus ca îți este frica de întuneric..ce bebeluș. Seo Ji:Dacă mai vorbești mult îți primești și o tigaie în cap. De ce nu ai strigat și tu dacă este cineva acasă sau ca ești tu,Felix? Felix:Deoarece am văzut ca te-ai descălțat de pantofi și am vrut sa vad cum reacționezi. Seo ji:Și părinți mei când se întorc? Felix:Peste doua ore,de ce ai mințit ca îți este rău?
~°Prespectiva lui Seo Ji~°
Imi vinea să îmi dau cu tigaia în cap în momentul acesta,de ce i-a spus ca îmi este rău?
