Fata cu părul de foc (finalizată)

SĂ MOR! AIA E ROŞCATA??

Andy îl privi bănuitor şi dădu din umeri.

   -Bine, vin. Dar dacă nu îmi convine, plec. Apropo, în seara asta trebuie să ajung la o petrecere!  rânji el.
   -Ce petrecere? Vreau şi eu! se rugă Alexander de el.
   -Minorii nu au voie! îl tachină Andy.
   -Eşti un dobitoc! zise Alexander.

Se ridică nervos de pe canapea şi păşi nervos în camera sa, trântind uşa. Începu să zâmbească în timp ce se dezbrăca. Scăpase ca prin urechile acului la faza cu numele. Nici el nu ar fi înghițit minciuna aia. Ce-i drept se aştepta la câțiva pumni sau poate nişte înjurături. Dar Andy se comportase ciudat. Alexander se opri din dezbrăcatul hainelor şi începu să înjure. Dobitocul îl manevrase pe degete doar ca să scape de faza cu petrecerea. Chicoti amuzat şi se uită la ceas. 15:17. Avea timp pentru un pui de somn. Se trânti în pat şi intră în lumea viselor , unde îl aştepta frumoasa blondină.

   - Fir-ar! se auzi o voce groasă în cameră însoțită de sunetul gălăgios al sertarelor trântite din 5 în 5 secunde.

Alexander mormăi o înjurătură şi deschise încet ochii. Văzu prin ceață o umbră miscătoare. Se frecă la ochi şi se ridică din pat.

    -Hai, frate! Trezeşte-te odată! Unde naiba ai pus cămaşa aia neagră a ta? mormăi Andy.

Alexander se uită la el şi căscă. Îşi duse o mână spre păr şi începu să se gândească în timp ce  se scărpina în cap.

   -Nu ştiu,  frate!  Caut-o şi tu! zise el în cele din urmă şi se trânti înapoi în pat.

Andy începu să-i cotrobăie prin haine ,  ca,  într-un final , să constate că o duse în urmă cu o oră la el în cameră. Ieşi grăbit şi se îndreptă spre camera sa. Îşi luă grăbit cămaşa şi blugii pe el. Se încălță cu nişte bocanci şi îşi trecu mâna prin păr ciufulindu-l şi mai mult. Îşi luă cheile ,  portofelul şi telefonul şi ieşi pe uşa. Intră în parcare şi porni maşina. Noroc cu Janelle. Strecurase câteva microfoane şi în apartamentul lui Jay,  aflând astfel de petrecere. De când a atins-o la petrecere, o vedea în fața lui de fiecare dată. Practic înnebunea. Trebuia să o atingă. Opri maşina în fața blocului si urcă până la apartamentul Christinei. Noroc cu identitatea falsă. Se dădu drept un amic de-al lui Adam şi intră în living. Ştia că unele fete îi studiau mişcările, dar el nu avea nevoie de niciuna dintre ele. El avea nevoie de roşcată. Cercetă încăperea şi o zări pe roşcată cum se chinuia să se ridice de pe canapea. Păşi spre el şi o prinse la timp înainte ca aceasta să facă contact cu podeaua.

   -Ăă, mersi! îi auzi el vocea calmă  şi o simți în brațele sale cum se întoarce.

Îi zări zâmbetul ca apoi să vadă cum acesta se şterge uşor de pe buzele ei la contactul cu ochii lui. O simți rigidă şi îi observă încruntătura de pe frunte. Oare la ce se gândeşte? Dar gândurile îi fu întrerupte la contactul mâinii ei calde cu obrazul lui.  Închise ochii încercând să se bucure de această atingere atât de firească , atât de normală pentru alții. Pentru el această apropiere era mai mult. Era picătura ce îi lipea treptat sufletul.Tânjea după atingerile ei, chiar şi cele nesimnificative.  Deschise ochii şi o privi cu dragoste. Îşi dorea ca tot ce a fost până acum să nu se întâmple.

   -Christian...o auzi el şoptind .

Simți cum sufletul lui se reîntregeşte. Dar nu era bine. Nu era bine deloc. Îi luă mâna , dându-i-o la o parte şi păşi cu spatele spre dormitorul oaspeților. Va sta puțin. Doar puțin.

   -Christian...Tu eşti? Stai! Unde fugi? o auzi el din nou şi îşi dădu seama după sunetul tocurilor că îl urmează.

Intră în încăpere rapid şi se ascunse după un dulap pentru haine. O auzi cum intră în cameră şi aprinde lumina.  O urmări cum păşeşte  timidă spre mijlocul camerei încercând să nu se clatine pe picioare. Păşi încet spre întrerupător şi stinse lumina. Singura sursă de lumină era o mica veioză de pe noptieră.