Azi POEZIA
Nu mai este suflet
Azi poezia
E matematică
Superioară
2+2=7 metafore
Înțelese doar de filozofi
Dar,scuze,nici ei nu înțeleg ce scriu
Și-apoi când stai și te gândești la Eminescu
Când tot ce-a scris a scris din sufletul flămând
În codri,mânuindu-și versul
Atât de sincer...
Lăcrimând!
Azi poezia nu mai lăcrimează
Nici nu mai cântă
Nici nu rimează
Azi totul este proză si fragment
Ah...da...e o hiperbolă ascunsă
Și un epitet
Din gânduri încâlcite de maeștrii
Ce n-au nimic în suflet
Doar din rațiune
O eminență escamotată în pachet
Un fals delir de ficțiune
În mintea omului flămând
De suflet sincer din Cuvânt
Dar tot ce vede este geometrie
Un labirint
Ce stă pe rafturi
Luni
În librărie
Sau chiar și ani
Și omul nu mai vrea să cumpere hârtie
Pictată cu desene de magicieni
Își cumpără o cafea
Mai bine
Si pleacă gol cum a intrat în magazin
Și nu se mai întorc
Și nu mai vin
Se duc în cafenea
Departe de frumoasa Poezie
O floare,o melancolie,
Un freamăt sărutat de melodie
Frumoasa mea
Tezaurul de-acalmie
Mă doare și deplâng cu nostalgie
Azi nu mai ești cântată
POEZIE
